DATORIA EXTERNĂ - Trăim din împrumut

România a ajuns să aibă o datorie externă cât jumătate din PIB, ceea ce înseamnă că noi consumăm cu mult mai mute decât producem. Fiecare român are o datorie de 2.926 euro, care la un moment dat va trebui plătită.

România a ajuns să aibă o datorie externă cât jumătate din PIB, ceea ce înseamnă că noi consumăm cu mult mai mute decât producem. Fiecare român are o datorie de 2.926 euro, care la un moment dat va trebui plătită.

Datoria externă a României a explodat în ultimii patru ani, perioadă în care a înregistrat o creştere de aproape cinci ori. Banii s-au dus în consum şi nu se regăsesc în autostrăzi, spitale, şcoli sau alte investiţii ale statului care ne-ar fi ajutat să ne mărim PIB-ul şi capacitatea de a ne plăti în viitor mai uşor aceste datorii. Dacă banii erau împrumutaţi pentru construcţia unei centrale nucleare sau pentru o fabrică modernă, lucrurile ar fi stat bine, odată pornite investiţiile ar fi adus bani, bani care ajutau la plata datoriilor. Însă, cre­ditele noastre s-au dus în consum, în frigidere, maşini de spălat şi televizoare pe care le-am luat "doar cu buletinul". Totuşi, analiştii economici consideră că nivelul datoriei externe nu este prea mare şi că nu se pune problema vreunui risc. "Sunt ţări care au datorii externe de 200%-300% din PIB şi nu au nicio pro­blemă", spune Ionuţ Dumitru, economistul-şef de la Raiffaissen Bank. El mai spune că nu există nici o limitare în ceea ce priveşte nivelul datoriei externe, totul ţine de credibilitatea unei ţări de încre­derea învestitorilor în capacitatea ei de rambursare. El a mai opinat că nivelul actual al datoriilor nu este mare, media în Europa de Est este de 51,4%.

Bănci şi multinaţionale

Peste 60% din împrumuturile externe pe termen mediu sau lung (circa 29.128 de milioane de euro) au fost atrase de companiile private şi de bănci, care s-au finanţat de la acţionarii lor străini. Mai exact, băncile au luat bani de la băncile mamă pentru a da aici, în România, cre­dite de nevoi personale. Banii se reîntorc, bineînţeles cu dobândă, la banca mamă. Este semnificativ faptul că sporul de datorie externă înregistrat în ultimii ani este realizat de firmele multinaţionale şi de filialele băncilor străine, chiar dacă firmele româneşti sunt supuse firmelor mamă, care le sunt acţionare.

Statul se împrumută timid

Datoria externă garantată de stat este sub 25% din PIB, adică destul de mică. "Eu m-aş împrumuta mai mult, fie că am nevoie, fie că nu am. M-aş împrumuta în baza unui program bine pus la punct pentru a crea o aşteptare şi investitorii să aştepte să apară bonduri emise de statul român", spune fostul bancher Bogdan Baltazar. El explică că o ţară nu se dezvoltă dacă nu se îndatorează. Realitatea este că pentru a ţine în frâu deficitele externe, sectorul public a încercat să-şi limiteze nivelul datoriei externe în jur de 10 miliarde de euro. Aşa se explică lipsa de autostrăzi şi investiţii. În ciuda acestei prudenţe, Guvernul nu va fi scutit de efortul rambursării datoriei fiind nevoit ca prin politici bugetare şi sa­la­ri­ale prudente să contribuie la diminu­a­­rea de­ze­chi­librului. "Criteriile de la Maastrich limitează datoria publică ex­ter­nă ga­ran­tată de stat la 60% din PIB, deci mai avem foarte mult până a ajunge la aceas­tă limită. Mi-aş pune problema dacă aceas­­tă datorie ar fi peste 55%-56%, însă acum este sub 25%", a mai explicat Baltazar.

La jumătatea anului, datoria pe termen scurt era de 21,7 miliarde de euro, respectiv cu 3,4% mai mică decât nivelul de 18,22 miliarde de euro, înregistrat în martie, conform datelor BNR. Explicaţia este limpede. Sub presiunea crizei in­ter­na­ţi­o­nale şi a scumpirii banilor, băncile au încercat să transfere datoriile pe termen scurt în împrumuturi pe termen lung, ca să evite costurile rezervelor minime obligatorii. Şi companiile multinaţionale au realizat riscul împrumuturilor într-o perioadă de criză pe plan mondial şi au încercat să-şi frâneze împrumuturile pe termen scurt. Pentru companiile care se împrumută de pe piaţa externă, majorarea datoriei implică şi un risc valutar suplimentar, pe măsura expunerii în creştere, atenţionează analiştii.

Ce spune BNR

"Dacă ne uităm la rata de investiţii pe anul 2007, când avem datele la sfârşit de an, observăm că acestea reprezintă 30% din PIB. Este o rată care arată o preocupare constantă pentru dezvoltare şi că multe dintre împrumuturi nu sunt pentru consum, ci pentru investiţii. Nu există numai o preocupare pentru zona de credite, ci şi pentru zona de dezvol­ta­re", spune Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu. O mare parte din împrumuturi, cele pe termen mediu şi lung sunt alocate dezvoltării, în timp ce datoriile pe termen scurt sunt fie împrumuturile pe care băncile cu filiale sau sucursale în România le dau reprezentanţelor de pe piaţa româ­nească, fie investiţii di­rec­te cu care fir­me­le îşi finanţează sucursalele.