Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru cei care se pregătesc să iasă la pensie, constituirea dosarului de pensionare poate fi o sarcină complicată şi costisitoare, mai ales dacă au lucrat la firme care între timp s-au desfiinţat. Documentele de care au nevoie s-ar putea afla într-o arhivă privată, situată în alt judeţ decât în cel în care şi-a desfăşurat activitatea firma, iar eliberarea actelor nu este deloc ieftină şi durează foarte mult. Cine le vrea mai repede mai trebuie să se scotocească de câteva sute de lei prin buzunare pentru a plăti o taxă de urgenţă, iar cine nu vrea să-şi bată capul cu toată hârţogăria poate apela la o firmă de intermediere.
Deşi angajatorii au fost mereu obligaţi să facă raportări la Inspectoratele Teritoriale de Muncă (ITM), iar după anul 2000 au început să se creeze sisteme informatice şi arhive electronice, cei care solicită documente cu care să facă dovada vechimii în câmpul muncii, a stagiilor de cotizare la asigurările sociale etc. se văd de multe ori puşi pe drumuri de către angajaţii Caselor de Pensii. Sunt trimişi să caute singuri aceste documente la foştii angajatori. Cum unii dintre ei au pus lacătul pe poartă, lichidatorul judiciar a dat în administrare arhiva unei companii private, alegerea ei făcându-se în baza unei licitaţii de oferte.
Arhivarea, afacere profitabilă
Societăţile de arhivare nu se pot plânge că nu au de lucru în ultimii ani, iar tarifele percepute nu sunt deloc mici, mai ales că de ani de zile fiecare firmă care prestează astfel de servicii îşi face propria politică tarifară. În 2014, Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România emitea, cu avizul Arhivelor Naţionale ( ANB-1942-R/13.02.2014), o decizie prin care erau stabilite taxele maximale orientative pentru eliberarea adeverinţelor, iar de atunci ele nu au mai fost modificate. Între timp, taxele s-au majorat după cum a considerat fiecare arhivar. De exemplu, în 2014 taxa maximală recomandată pentru eliberarea certificatelor de sporuri era de 225 de lei, pentru solicitările ce prevedeau o cercetare pe o perioadă de peste 10 ani. Astăzi, intervalele de căutare sunt mult mai delimiate, iar pentru fiecare se aplică o taxă. Pentru o căutare pe un interval de până la cinci ani, tariful perceput de o companie de arhivare aleasă la întâmplare este de 208 lei, dar poate ajunge la peste 1.000 lei pentru solicitări ce privesc cercetarea pe o perioadă de la 35 ani și o lună până la 40 ani. Pentru acelaşi interval, eliberarea unui certificat de venituri poate costa peste 1.190 de lei, după ce în 2014 taxa maximală recomandată era de 300 de lei, pentru o perioadă ce depăşea 10 ani.
Un ban în plus, ca să nu alergi
Eliberarea documentelor nu se face de pe azi pe mâine, ea putând dura luni bune poate chiar şi un an. Cine se grăbeşte însă are opţiunea plăţii unei taxe de urgenţă care variază în funcţie de solicitare. În acest, caz vorbim despre 100-200 de lei. Există însă şi persoane pentru care relaţia cu firma privată de arhivare se poate dovedi a fi una dificil de gestionat. Aşa este cazul persoanelor care nu au acces la internet, al celor care se deplasează greu din motive de sănătate sau de timp la sediul arhivarului, care nu de puţine ori este în alt judeţ decât domiciliul persoanei. Pentru rezolvarea tuturor acestor situaţii, există intermediarii.
Citește pe Antena3.ro
Mănâncă şi ei o pâine
Firmele de intermediere rezolvă dosarul de pensie de la A la Z. De la întocmire, la depunere. Dacă există acte lipsă la dosarul de pensie, ele se vor ocupa de obţinerea lor de la firma de arhivare. Toate tarifele şi taxele pe care le implică întocmirea dosarului sunt suportate de persoana în cauză care, separat, va achita firmei de intermediere o serie de taxe. Astfel de anunţuri se pot găsi şi pe OLX, iar tarifele firmelor care aleargă în locul tău după acte pleacă, în general, de la 250 de lei.
In extremis se ajunge la proces
O situaţie des întâlnită este cea în care angajatorul a fost lichidat sau radiat şi nu mai există documentele din care să rezulte raporturile de muncă. Potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2 din 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 263 din 7 aprilie 2016, în această situaţie, persoana care doreşte să-şi reconstituie vechimea în muncă are posibilitatea de a chema în judecată Casa Naţională de Pensii Publice pentru că ea este singura instituţie publică abilitată să emită decizii de pensie în baza datelor centralizate la nivel instituţional care certifică stagiile de cotizare. În aceste condiţii, o hotărâre judecătorească prin care se recunoaşte vechimea în muncă este un document în baza căruia Casa Naţională de Pensii poate emite o decizie de pensionare.
