Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Furnizorii de combustibili se tem de lipsa cererii, astfel că doar 4% din transporturile europene ar putea funcționa cu combustibili ecologici până în 2030, conform unei analize realizate de Federaţia Europeană pentru Transport şi Mediu (T&E). În același timp, diferența de preț dintre combustibilii marini convenționali de origine fosilă și combustibilii din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon rămâne ridicată, ceea ce nu-i face atractivi.
Cartografierea T&E a proiectelor de hidrogen verde din Europa arată că aproape 4% din transporturile europene ar putea funcționa cu e-combustibili verzi până în 2030. Dar furnizorii de combustibili par să fie reticenți să se angajeze financiar în proiecte fără mai multe garanții că va exista cerere pentru acești combustibili în viitorul apropiat. Aceasta înseamnă că majoritatea proiectelor s-ar putea să nu se realizeze în acest deceniu, punând în pericol ambițiile europene în materie de climă și mii de locuri de muncă, avertizează T&E.
„Proiectele privind hidrogenul apar în toată Europa. Au potențialul de a alimenta sectoare greu de decarbonizat, cum ar fi transportul maritim, și de a oferi mii de locuri de muncă bune. Dar în acest moment pur și simplu nu există suficientă certitudine și riscăm să pierdem această oportunitate de aur”, spune Inesa Ulichina, reprezentantă a T&E.
17 proiecte, în Europa
Există cel puțin 17 proiecte în toată Europa, înființate pentru a furniza e-combustibili pe bază de hidrogen pentru nave. Dacă toate aceste proiecte devin operaționale, ele ar putea satisface aproape 4% din cererea totală de energie a transportului maritim al UE până în 2030. T&E a găsit alte 44 de proiecte pe hidrogen în Europa care ar putea furniza și combustibili verzi pentru nave, dar dezvoltatorii de proiecte privesc spre alte industrii avide de hidrogen.
Niciun proiect nu este demarat
Proiectele analizate de studiul T&E ar atinge cu ușurință obiectivul Uniunii Europene de 2% e-combustibili verzi în 2034 în transportul maritim, dar majoritatea proiectelor nu au primit încă finanțare și niciun proiect dedicat transportului nu este operațional astăzi. „Producătorii de combustibil invocă lipsa certitudinii cumpărătorului și a siguranței investițiilor ca obstacole majore. Acest lucru pune în pericol milioane de tone de combustibili verzi și mii de locuri de muncă calificate. La nivel global, se estimează că transportul ecologic ar putea crea 4 milioane de noi locuri de muncă până în 2050”, potrivit studiului citat.
Danemarca, viitor lider al producției de hidrogen
Numai Danemarca reprezintă mai mult de jumătate din toate volumele planificate de hidrogen din cele 61 de proiecte analizate de T&E. Dar în ceea ce privește carburanții alocați pentru transport maritim, Spania este lider și găzduiește o treime din potențialele rezerve de combustibil. În ciuda coastei mari, Marea Britanie are foarte puține proiecte, în timp ce T&E nu a găsit niciunul în Italia și Grecia. „Producătorii de combustibili ecologici așteaptă semnale de cerere mai clare de la operatorii de nave înainte de a face investiții mari. Operatorii de transport maritim, pe de altă parte, așteaptă ca acești combustibili să se extindă și să devină mai ieftini, înainte de a semna acorduri de preluare. UE ar trebui să asigure o mai mare ofertă și cerere de e-combustibili prin reglementări, ceea ce va oferi producătorilor de combustibili și companiilor de transport maritim certitudine în investiții”, spune Inesa Ulichina
Pe termen lung, e-amoniacul pare a fi opțiunea cea mai populară, reprezentând 77% din volumele potențiale. Până în prezent însă, niciunul din aceste proiecte nu are o decizie finală de investiție.
1,2% din carburanții pentru transportul maritim trebuie să fie combustibili ecologici
T&E recomandă statelor membre să impună ca din carburanții de transport maritim cel puțin 1,2% să fie combustibili ecologici până în 2030, așa cum se recomandă în legea UE privind combustibilii verzi (RED III). Acest lucru ar asigura realizarea tuturor proiectelor actuale care au primit deja finanțare și ar permite mai multor proiecte să ajungă la decizia finală de investiție. Veniturile de pe piața de carbon a UE pentru transport maritim (ETS) ar trebui, de asemenea, utilizate pentru a ajuta proiectele în curs de dezvoltare, spune T&E.
Noi reguli de la 1 ianuarie 2025
În vara anului trecut, Consiliul UE a adoptat un nou regulament privind aşa-numita iniţiativă FuelEU în domeniul maritim. Noul regulament, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2025, include în special măsuri pentru a se asigura că intensitatea gazelor cu efect de seră generate de combustibilii utilizaţi de sectorul transportului maritim va scădea treptat în timp, cu 2% în 2025, până la 80% până în 2050, precum şi un regim special de stimulente pentru a sprijini utilizarea aşa-numiţilor combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică (RFNBO) cu un potenţial ridicat de decarbonizare. Este prevăzută, de asemenea, obligaţia navelor de pasageri şi a containerelor de a utiliza alimentarea cu energie electrică de la mal pentru toate nevoile de energie electrică atunci când sunt amarate la chei în principalele porturi ale UE începând din 2030, în vederea reducerii poluării aerului în porturi, care se află adesea în apropierea unor zone dens populate.
Ce vrea Executivul de la Bruxelles
Intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de energia utilizată la bordul unei nave trebuie să se reducă, potrivit regulamentului FuelEU, după cum urmează:
-2% de la 1 ianuarie 2025;
-6% de la 1 ianuarie 2030;
-13% de la 1 ianuarie 2035;
-26% de la 1 ianuarie 2040;
-59% de la 1 ianuarie 2045;
-75% de la 1 ianuarie 2050.
Costuri imense, greu de suportat
Costurile care ar urma să fie suportate de operatorii navelor se ridică la circa 90 de miliarde de euro. Acestea rezultă din creșterea costurilor de investiție (25,8 miliarde de euro) și a costurilor combustibililor (63,9 miliarde de euro). Costurile indirecte pentru porturi vor fi legate de punerea la dispoziție a infrastructurii de buncheraj necesare și sunt estimate la 5,7 miliarde de euro. Costurile administrative pentru operatorii de nave sunt estimate la 521,7 milioane de euro și rezultă din costurile aferente colectării de date, prezentării și verificării planurilor de conformitate și a raportului anual privind energia, cooperării pe parcursul auditurilor și al inspecțiilor, precum și instruirii echipajului. A fost identificată o sumă suplimentară de 1,8 milioane de euro pentru stabilirea de către porturi a unor orientări în scopul garantării manipulării în condiții de siguranță a combustibililor din resurse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon. În ceea ce privește costurile specifice aferente certificării combustibililor, nu au putut fi cuantificate. În schimb, se preconizează că operatorii navelor vor realiza economii de ordinul a 2,3 miliarde de euro datorită costurilor de exploatare reduse (întreținere, echipaj etc.).
Ce înseamnă transportul maritim astăzi
Transportul maritim reprezintă aproximativ 75% din comerțul exterior al UE și 31% din comerțul intern al UE în ceea ce privește volumul. În același timp, traficul naval înspre sau dinspre porturile din Spațiul Economic European reprezintă aproximativ 11% din totalul emisiilor de CO2 din UE generate de transporturi și între 3% și 4% din totalul emisiilor de CO2 din UE. În fiecare an, aproximativ 400 de milioane de pasageri se îmbarcă sau debarcă în porturile din statele membre, dintre care aproximativ 14 milioane pe nave de croazieră, potrivit datelor Comisiei Europene. Astfel, transportul maritim este o componentă esențială a sistemului de transport european și joacă un rol esențial pentru economia europeană. Piața transportului maritim face obiectul unei concurențe puternice între actorii economici din Uniune și din afara acesteia. Sectorul maritim înregistrează în prezent niveluri nesemnificative ale cererii de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă pe bază de culturi alimentare și furajere, deoarece peste 99% din combustibilii marini utilizați sunt fosili.
