Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea de Conturi este autoritatea competentă să identifice existența unor prejudicii aduse bugetului de stat, să stabilească persoanele vinovate și să dispună măsurile necesare pentru recuperarea acestor sume. În 2021, în mandatul Guvernului Florin Cîțu, cu Ioana Mihăilă la Ministerul Sănătății, a fost încheiat un al treilea contract de către România pentru încă 39 de milioane de doze de vaccin anti-COVID. La scurt timp, prin Nota de fundamentare a OG nr. 49/2021, Guvernul arăta că România contractase deja peste 56 de milioane de doze și recunoștea existența unui surplus semnificativ, care depășea necesarul și capacitatea de depozitare, existând riscul ca o parte din vaccinuri să nu mai poată fi utilizate.
Statul român a fost obligat de o instanță din Belgia să plătească peste 600 de milioane de euro către compania Pfizer, sumă care poate ajunge la circa 680 de milioane de euro cu tot cu dobânzi. FACIAS cere Parlamentului să dispună efectuarea unui control de către Curtea de Conturi a României, care să analizeze documentele și să evalueze circumstanțele de oportunitate avute în vedere la momentul semnării contractului ce a generat prejudiciul pentru statul român.
Acest control reprezintă primul pas necesar pentru identificarea persoanelor responsabile și pentru inițierea măsurilor de recuperare a prejudiciului. Potrivit art. 140 din Constituția României, Curtea de Conturi exercită, la solicitarea Camerei Deputaților sau a Senatului, controlul asupra modului de administrare a resurselor publice.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat, imediat după ce s-a aflat verdictul curții de la Bruxelles, că cele 39 de milioane de doze de vaccin au fost comandate de Guvernul Cîțu fără justificare medicală sau statistică clară.
Există și un proces penal, din septembrie 2021, când Direcţia Naţională Anticorupţie a anunţat că a înregistrat un dosar penal cu privire la modalitatea de achiziţionare a dozelor de vaccinuri împotriva COVID-19. Sunt cercetați, în acest dosar, foștii miniștri USR ai Sănătății, Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă.
Contractul cu multe necunoscute
Până la o decizie finală a instanței de judecată, România încă se poate apăra, în acest proces. Europarlamentarul Cristian Terheș a amintit, în acest context, că nici până în prezent nu se știu toate detaliile din acel contract
Tribunalul francofon de primă instanță de la Bruxelles a decis că România trebuie să plătească 600 de milioane de euro către Pfizer, dar europarlamentarul spune că judecătorii nici măcar nu au văzut contractul, un contract în original, în această fază a procesului. În 2020, același europarlamentar a solicitat contractul, dar a primit o variantă cu foarte multe pasaje acoperite, astfel încât nu se puteau citi clauzele.
Un alt europarlamentar român, avocatul Gheorghe Piperea, a dat explicații juridice și posibile soluții: în opinia Pfizer, România a achiziționat vaccinuri ca urmare a unei serii de contracte semnate de Comisia Europeană în numele și pe seama statelor membre, iar aceste contracte au și natura unor „polițe de asigurare”, pentru ipoteza în care, în ciuda eforturilor autorităților și a vaccinării cu doze repetate a populației, pandemia va „rezista” mult timp.
Posibile soluții pentru apărarea în instanță
„Comisia Europeană credea în mod oficial că pandemia de COVID o să țină până în decembrie 2024, ceea ce oarecum îndreptățește Pfizer să susțină această alegație. Adică, s-a mers pe «principiul» că e mai bine să ai acolo, la casa omului, niște miliarde de doze de vaccin, decât să nu le ai. Nu contează efectele financiare, nu contează nici faptul că un stat normal la cap se poate aștepta și la alte epidemii sau boli larg răspândite, pentru care, de asemenea, trebuie să fie prevăzător. Contează doar narațiunea. Așa s-a crezut atunci”, spune avocatul europarlamentar care crede că România are șanse să scape de plata penalităților cerute de Pfizer.
Vicii de procedură și varianta nulității contractului
Nu a existat un mandat, în adevăratul sens al cuvântului, adică, specific pentru România, detaliat pentru produsele și cantitățile de achiziționat, preț, condiții de livrare și stocare, responsabilități; contractele încheiate de Comisia Europeană cu Pfizer nu sunt contracte propriu-zise de achiziție de vaccinuri, ci pre-contracte; prin Decizia Comisiei Europene din 18 iunie 2020 s-a aprobat un așa-numit Acord Centralizat de vaccinuri; printr-o anexă la această decizie, publicată abia în 7 septembrie 2020, s-a aprobat un formular de pre-contract, intitulat Advance Purchase Agreement (APA), adică, un acord de cumpărare în avans - explică Piperea.
În plus, acordurile au fost concretizate ulterior: „au fost 11 acorduri, semnate cu 8 producători diferiți, inclusiv cu Pfizer; așa cum spune și numele, nu este vorba de achiziții propriu-zise, ci de comenzi; Comisia Europeană a „negociat” aceste comenzi, a achitat unele avansuri (maxim 50% din preț) și a intervenit, ulterior, în derularea contractelor dintre producători și statele membre; aceste APA creează un culoar pe care statele membre se puteau înscrie pentru a se crea obligații concrete; (notă intermediară: această anexă evocă o „anexă la anexă”, niciodată publicată; obiectul acestui document secret era comitetul director, prezidat de CE”, mai precizează specialistul.
„România ar fi trebuit să cheme în garanție Comisia Europeană, în fața primei instanțe (în apel, asta ar putea fi problematic, căci se pune problema tardivității), dar va putea cere daune pe cale separată”, a explicat specialistul.
Piperea consideră că acest contract al României cu Pfizer este nul, pentru că este ținut la secret. „Contractul este nul, pentru că nu s-a realizat niciodată acordul de voință între România (care nu știe ce, cum, pe cât a semnat) și Pfizer. În baza contractului de achiziție, România putea (încă mai poate, în apel) invoca excepția de neexecutare, căci vânzarea este un contract sinalagmatic (generează obligații reciproce și interdependente ale părților)”, explică avocatul Gheorghe Piperea, adăugând că pentru nulitate absolută, orice parte interesată, inclusiv contribuabilul care va suporta dauna cauzată de acest contract, poate cere în instanță nulitate absolută a contractului, oricând, individual sau în acțiuni de grup.
Citește pe Antena3.ro
