Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit unui studiu realizat de Economist Impact, Portugalia, Franța și Marea Britanie au cele mai robuste sisteme alimentare din lume, fiind în topul indexului global al rezilienței sistemelor alimentare. Studiul plasează România și Ungaria pe ultimele două locuri din Uniunea Europeană, dar la mare diferență între ele în rândul celor 60 de țări incluse în acest index. Dacă Ungaria ocupă poziția 36, țara noastră este pe locul 52. Din punct de vedere al rezilienței, sistemul alimentar românesc este plasat în compania unor țări precum Tanzania, Nicaragua, Liban, Rwanda, Namibia sau Etiopia, ceea ce îi demonstrează fragilitatea. Suntem aproape pe aceeași treaptă cu țări devastate de ani buni de războaie și de unele dintre cele mai sărace țări din lume.
Portugalia conduce detașat clasamentul global al rezilienței globale a sistemelor alimentare (Resilient Food Systems Index – RFSI), urmată de Franța și Marea Britanie. Analiza a luat în calcul patru piloni esențiali: accesibilitatea prețului la alimente, disponibilitatea acestora, calitatea și siguranța, dar și capacitatea de răspuns la riscurile climatice. Chiar și cele mai performante sisteme din acest index nu reușesc să obțină un scor mai mare de 80 din 100 de puncte posibile, ceea ce arată că și ele au lacune.
„Întrebarea definitorie pentru sistemele alimentare de astăzi nu este doar cum poate lumea să ofere alimente suficiente, accesibile și nutritive pentru toți, ci dacă poate face acest lucru în timp ce rezistă perturbărilor.
Indicele RFSI arată că reziliența sistemului alimentar nu este un rezultat fix, ci un set de opțiuni. În toate țările, ingredientele pentru reziliență există deja - ambiție politică, capacitate tehnologică, instrumente financiare și capacitate de reglementare - dar prea des acestea funcționează izolat. Indicele identifică puncte clare în care strategiile integrate pot transforma punctele forte existente în reziliență durabilă. Provocarea constă mai puțin în inventarea de noi soluții și mai mult în conectarea a ceea ce funcționează deja și implementarea acestuia la scară largă”.
din studiul Economist Impact
Vulnerabilitatea la schimbările climatice
Capacitatea de răspuns la riscurile climatice este cel mai slab pilon al indexului, cu un scor mediu de doar 56,43 puncte. Asta, în ciuda faptului că majoritatea țărilor dezvoltă sau implementează soluții pentru o agricultură sustenabilă. La acest capitol, Marea Britanie ocupă primul loc, cu un scor de 71,27 din 100, în timp ce Portugalia se clasează pe a treia poziție, cu 69,41 puncte. La polul opus se află țara noastră, care alături de Ungaria, este considerată cea mai puțin rezilientă țară.
Nu suntem pe lista marilor exportatori agricoli
Cercetarea arată că un număr foarte mic de țări și coridoare comerciale susțin, de fapt, o mare parte din securitatea alimentară a lumii. Doar 15 țări produc 70% din hrana la nivel mondial. Franța și Germania sunt singurele state membre UE prezente pe această listă scurtă. În schimb, când vine vorba de exporturi, printre liderii mondiali se numără Franța, Olanda, Germania, Belgia, Spania și Polonia. Deși România are un mare potențial agricol care i-ar permite să asigure hrana pentru cel puțin 80 de milioane de oameni, rămânem deocamdată la stadiul de potențial. Indexul realizat de către Economist Impact ne arată că țara noastră nu se regăsește nici pe lista marilor producători agricoli, nici pe lista marilor exportatori.
Costul dietelor sănătoase și risipa alimentară
Un sistem alimentar rezilient nu înseamnă doar producție, ci și accesul la o dietă sănătoasă și accesibilă. În Europa, costul unei diete sănătoase reprezintă 2,42% din PIB-ul mediu pe cap de locuitor, una dintre cele mai scăzute ponderi la nivel global. Numai că o altă problemă majoră afectează întregul sistem. Risipa alimentară atinge cote alarmante. Nu mai puțin de 13,2% din produse se pierd înainte de a ajunge la rafturile magazinelor. Risipa continuă și la nivelul gospodăriilor, unde 19% din alimente sunt irosite. Și la acest capitol România stă prost, dar autoritățile speră să schimbe situația. De exemplu, firmele din domeniul agroalimentar sunt obligate să raporteze către autorități, până la 31 martie 2026, măsurile implementate și cantitățile de alimente gestionate pentru diminuarea risipei alimentare pe parcursul anului 2025. În caz contrar, acestea risca amenzi de până la 40.000 de lei.
„Nu este o coincidență. Este rezultatul unor mecanisme financiare defectuoase și al unei structuri agricole fragile. Creditul furnizor, odată un instrument util, s-a transformat în capcană sistemică. Fermierul primește inputuri „acum, plătește la recoltă”. Rapid, aparent ieftin, fără birocrație. Dar adevărul e altul: costul real este ascuns în prețuri umflate, în discounturi pierdute și în condiții impuse de distribuitori. Rezultatul? În anii buni, diferența poate fi suportabilă. În anii slabi, transformă fermele în victime sigure: vânzare forțată, prețuri mici, pierderi mari. Furnizorii devin „bănci fără regulile băncilor”, adică își scumpesc marfa ca să acopere riscul, iar fermierul plătește prețul în fiecare hectar. Aceasta nu e doar o problemă a fermierului. E o problemă a pieței și a economiei naționale. Când agricultura românească e scumpă și necompetitivă, toți pierdem: statul plătește subvenții mai mari, consumatorul plătește mai mult pentru produse de bază, iar fermierul pierde teren în fața importurilor ieftine și eficiente.
În același timp, alte țări cu agricultură integrată și eficientă câștigă. Beneficiul pentru ele este direct: materie primă ieftină, piață garantată și prețuri locale ridicate, fără să fi investit nimic în România. Este momentul să înțelegem că prețul unei agriculturi neperformante nu îl plătesc doar fermierii. Îl plătim cu toții - și nu mai putem să ignorăm semnalele de alarmă”.
Nicu Vasile, președintele Pactului pentru Dezvoltare
Rwanda, plan ambițios de dezvoltare a agriculturii
Astăzi, agricultura este un motor fundamental al economiei Rwandei, reprezentând 25-27% din PIB și cea mai mare pondere a ocupării forței de muncă la nivel național. Începând cu primul trimestru al anului 2025, agricultura (excluzând producția de subzistență) angaja 43,7% din forța de muncă totală a Rwandei. Viziunea 2050 și Strategia Națională pentru Transformare (NST2) a Rwandei prioritizează trecerea de la agricultura de subzistență la agricultura comercială, bazată pe tehnologie, și agroprocesarea. Obiectivele includ digitalizarea completă, rezistența la schimbările climatice, utilizarea durabilă a terenurilor, irigațiile extinse și o participare sporită a sectorului privat. Se așteaptă ca fermele să devină mai mari, mecanizate și extrem de productive, cu accent pe lanțurile cu valoare ridicată. Principalele exporturi agricole sunt cafeaua, ceaiul, produsele horticole (avocado, fructul pasiunii, flori, legume) și unele produse agricole cu valoare adăugată, cum ar fi roșiile conservate, mierea, fasolea franceză, fructul pasiunii, nucile de macadamia și ciupercile, precum și produse emergente cu valoare adăugată, cum ar fi cerealele. Provocările rămân în ceea ce privește fragmentarea terenurilor, adaptarea la schimbările climatice, accesul la finanțare și logistica post-recoltare. Al Cincilea Plan Strategic pentru Transformarea Agriculturii (PSTA5, 2024–2029) se concentrează pe modernizarea resurselor agricole și animale, stimularea exporturilor, modernizarea managementului post-recoltare și consolidarea factorilor care facilitează sistemul alimentar (cercetare, reducerea riscurilor, digitalizare, planificare). Se așteaptă ca investițiile din sectorul privat să crească la 46% din nevoile sectorului. Creșterea anuală a sectorului este vizată de peste 6%, exporturile agricole fiind proiectate să depășească 1,5 miliarde de dolari în următorul deceniu.
Citește pe Antena3.ro
