Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deși la nivel european deţinem o cincime din suprafaţa amenajată pentru piscicultură, producția națională lasă mult de dorit. Producem la un nivel incredibil de mic, doar 0,1% din ceea ce se realizează în blocul comunitar. În schimb, potențialul românesc este uriaș în sectorul piscicol.
Avem potenţial, dar nu îl exploatăm cum ar trebui
Călin Platon, director executiv Romfish, spune că România are 70.000 de hectare de exploatări piscicole, dar avem un potențial nebănuit în domeniu. „Încă 50-70 de mii de hectare ar mai putea intra în circuitul piscicol pe profit. Dacă la hectar facem 500 de kilograme de pește, în medie, obținem o cifră asemănătoate cu ceea ce realizam în vechiul regim. Acum facem cam jumătate din producția anilor 80!”, susţine Călin Platon. El spune că un lucru benefic a fost reducerea taxei pe valoarea adăugată, care a scos la suprafaţă 10-12% din piața neagră.
„Hoțomanii” de serviciu
Nu s-ar crede, dar deja coșul de pește lunar al acestor două specii poate băga în faliment o afacere piscicolă. Ne explică de ce Călin Platon. „În primul rând, pentru o astfel de afacere sunt o groază de impuneri legislative care țin de mediu. Unele sunt directive care vin de la Bruxelles. Ni se cere protejarea totală a florei și faunei în habitatele specifice. Există o lege a apelor, apoi una pentru mediu... de exemplu, obți-nerea unui aviz de mediu durează doi ani și abia după aceea se poate popula balta.” Problema cormora-nilor și a pelicanilor poate părea o joacă, dar nu e! Un cormoran mănâncă în jur de un kilogram de pește pe zi, iar un pelican chiar 5-6 kilograme. De fapt, ei se servesc din lacurile în care cresc pești pentru comercializare. „În aprilie, la Praga, ne vom întâlni și, printre altele, vom discuta și această problemă. La noi, aceste două specii, din cauza faptului că sunt protejate și s-au înmulțit foarte mult, nu le mai ajung Delta și exploatările din sud. Urcă până în Moldova, pe Prut. În țări precum Cehia, Ungaria, Polonia, crescă-torii de pește primesc compensații în urma acestor pierderi de 7-8% din producție. Un procent care nu este de neglijat pentru orice afacere.”
Piața autohtonă înghite mult
Consumul total de pește în România este de 100.000 de tone anual, iar cea mai mare parte vine din import. Producem în mod special crap, caras, sânger, novac, cosaș, somn, șalău, știucă și păstrav. Doar 15 mari fermieri produc sturion, tocmai pentru că investiția inițială este colosală, de câteva milioane de euro, iar timpul de așteptare până la prima recoltă este de 10 ani. Așa se explică de ce caviarul are un cost mare. În Brașov, Ruxandra Coc, director de dezvoltare al uneia dintre cele mai importante firme din industrie, spune că a realizat crescătoria de nisetru pe fonduri Sapard cu multe eforturi financiare. Furajarea peștelui pe o perioadă de 10 ani are un cost foarte ridicat. De aceea, multe ferme care au început pe fonduri structurale au lăsat baltă afacerea pe parcurs. „Într-un an de zile vom începe să separăm peștii pe sexe și să producem caviar în colaborare cu un partener. Asta pentru că este o tehnică specială pentru stoarcerea icrelor din femele fără a omorî peștele. Deja negociem cu marile lanțuri de magazine din România care ne solicită pentru anul viitor nisetru viu. Avem 400 de hectare de luciu de ape și deținem și situl Natura 2000, unde vin turiști români și străini pentru bird watching. Deținem 60 de produse în porto-foliu. De exemplu, am procesat și vândut în 2015, 240 de tone de novac și sânger, iar crap viu, în jur de 120 de tone. Batogul de nistru este unul dintre produsele noastre premium pentru viitorul apropiat.”
Lăsați să se descurce singuri
În România, cine vrea să crească pește trebuie să știe la ce se înhamă. Spre deosebire de alte sectoare, peștele nu primește subvenții, spre nemulțumirea fermierilor care spun că piscicul-tura este asemenea zootehniei. Așa cum alții cresc porci, în exploatările piscicole se cresc pești. Așa se explică faptul că peștele din import ajunge mai ieftin în România. Producem 3.500 de tone de crap, dar și importăm la fel de mult. În noiembrie anul trecut, kilogramul de crap venea din Ungaria cu 10 lei, în timp ce fermierii români îl vindeau cu 14 lei, pentru a acoperi cheltuielile și a avea un profit modic.
Sângerul și novacul sunt două dintre speciile cele mai sănătoase pentru că se hrănesc doar cu alge.
Cum recunoaștem crapul de import
În general, fermierii români scot pe piață pești la o greutate de aproximativ două kilo-grame. Ce este mai mare vine din import. În plus, la evisce-rare este bine să urmăriți dacă peștele este gras. În general, cel care vine din Ungaria, de exemplu, are grăsime ca la porc, iar ea se topește la gătit. Este un semn de creștere intensivă, în crescătorii, prin furajarea cu făină de pește.
