PNL vrea naţionalizarea caselor de cultură ale sindicatelor

Partidul Naţional Liberal pregăteşte naţionalizarea caselor de cultură ale UGSR, după ce acestea au fost preluate ilegal, cu documente false, de către confederaţiile sindicale apărute după 1990. Prin adoptarea acestui proiect de lege, ai cărui iniţiatori sunt 16 senatori PNL, Parlamentul României ar deveni, după 28 de ani, părtaş la distrugerea imensului patrimoniu  al UGSR şi ar încălca Convenţia Internaţională de la San Francisco din 1948, ratificată de ţara noastră în 1958, care a stabilit că patrominiul sindical nu poate fi înstrăinat.

Proiectul de lege prevede ca „imobilele reprezentând case de cultură a sindicatelor trec în domeniul public al statului la cererea Guvernului prin hotărâre a organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale care le au în proprietate”. Trecând peste exprimare agramată a senatorilor PNL, textul proiectului operează din start cu neadevăruri.

Liberalii ignoră dreptul la proprietate şi rezoluţiile DNA

Organizaţiile sindicale la care face referire iniţiativa legislativă nu sunt proprietarii celor 52 de case de cultură ale UGSR, ele putând fii considerate, cel mult, administratorii acestei baze, deşi preluarea ei s-a făcut cu documente false, după cum arată şi rezoluţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Pe de altă parte, statul nu poate decide preluarea unei proprietăţi private şi trecerea ei în patrimoniul public al administraţiilor locale, decât dacă vrea, cu bună ştiinţă, să încălce legea. Mai mult, proiectul ignoră faptul că UGSR nu a fost desfiinţat legal niciodată, iar moştenitorul de drept al acesteia este, potrivit deciziei instanţei, Confederaţia Generală a Muncii-Uniunea Sindicatelor din România (CGM-UGSR). Conform legi aceasta trebuie să preia întreg patrimoniul UGSR, sau ce a mai rămas din el, acesta fiind primul pas pentru rezolvarea problemei juridice a acestuia.

Preluarea patrimonial în baza unui document falsificat

Patrimoniul imens al UGSR a ajuns în parohia şi administrarea confederaţiilor sindicale ilegal, prin înşelăciune şi semnarea în fals a unui proces verbal de predare-primire a patrimoniului UGSR către confederaţia sindicală CNSLR, în data de 04.07.1990, lucru stabilit şi de către instanţă după ce autorul falsului şi-a recunoscut fapta. Ulterior, împărţirea imensului patrimoniului UGSR, printre care şi cele 52 de case de cultură, s-a făcut în baza unui act intitulat ’’Tranzacţie Generală ’’, încheiat la 07.11.1991 şi semnat de către Victor Ciorbea din partea CNSLR, Bogdan Hossu din partea Cartel Alfa şi Miron Mitrea din partea CSI Frăţia, ulterior la acestă preluare ilegală mai lipindu-se în 1994 confederaţiile sindicale BNS şi CSDR. Ca urmare a dobândirii patrimoniului în baza unei semnături false, instanţa a decis  că respectivul document este lipsit de orice valoare juridică, dar cu toate acestea el şi-a făcut efectul şi a generat divizarea lui, fapt interzis chiar prin Legea Sindicatelor, care prevede obligativitatea de a păstra integritatea lui.

Rezoluţiile emise ulterior de procurorii DNA care au anchetat modul în care a fost preluată averea UGSR spun clar că patrimoniul a fost însuşit ilegal de unele confederaţii sindicale, prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Ceea ce fac câţiva reprezentanţi PNL se numeste fraudă, inconştienţă. Nu au nici un drept sa ia o astfel de decizie. În legătură cu ceea ce propune acest proiect, astăzi sesizăm, conducerile celor două Camere ale Parlamerntului şi comisiile parlamentare de specialitate pentru a nu da curs acestei propuneri legislative. De asemenea, ne vom adresa şi Ministerul Justiţiei pentru a bloca o nouă ilegalitate în ceea ce priveşte patrimoniul UGSR”- Dragoş Frumosu, preşedintele CGM-UGSR

Caracterul selectiv şi subiectiv de împroprietărire

De altfel, în anul 2014 Rovana Plumb, care la acea dată era ministrul Muncii spunea, răspunzând unei interpelari parlamentare că această preluare a fost ilegală. „În fapt, imobilele aparţinând înainte de 1990 Uniunii Generale a Sindicatelor din România nu au fost expropriate, ci au fost date în administrare unor organizaţii sindicale. Astăzi acest patrimoniu este gestionat de patru confederaţii sindicale, respectiv Blocul Naţional Sindical (BNS), CNSLR Frăţia, Confederaţia Sindicatelor Democratice din Romania (CSDR) şi CNS Cartel Alfa. Plecând de la premisa că aceste imobile, prin UGSR, au aparţinut tuturor sindicatelor şi membrilor din România, caracterul selectiv şi subiectiv de “împroprietărire” cu aceste imobile nu se justifică. Înainte de a reglementa o modalitate de atribuire a acestui patrimoniu unor anumite organizaţii sindicale trebuie rezolvată problema juridică a proprietăţii actuale a acestor imobile care, precizăm, nu aparţin statului”, se specifica în răspunsul ministrului Rovana Plumb.

O întrebare care încă aşteaptă un răspuns

După 28 de ani de administrare a sindicatelor multe dintre casele de cultură au ajuns ruine. Zeci de ani acesteau au fost folosite în cu totul alte scopuri decât au fost construite. Spaţiile lor au fost închiriate şi în multe dintre ele au funcţionat baruri, cluburi, discoteci, jocuri de tip bingo etc. Deşi sindicatele care le-au administrat, prin intermediul Asociaţiei Naţionale a Caselor de Cultură a Sindicatelor, au încasat bani frumoşi în tot acest timp, în clădiri nu s-a investiti nimic, iar întrebarea firească la care trebuie să răspundă cei care le-au administrat este ce au făcut cu banii.

Casele de cultură, transformate în ruine de baronii sindicatelor

De exemplu aşa este cazul Casei de Cultură a Sindicatelor din Târgu Jiu care acum se află în proces de lichidare, fiind scoasă la vânzare de Fisc pentru recuperarea  datoriilor către stat. Administrată ani de zile de către de către o fundaţie, marca CNSLR-Frăţia, ea a ajuns astăzi o ruină. Şi la Alexandria, primăria oraşului şi-a trecut, în mod abuziv, în patrimoniul său Casa de Cultură a Sindicatelor. Acest lucru s-a făcut cu acordul conducerilor locale ale sindicatelor, deşi ele nu erau proprietarul clădirii, ci doar administrator. Un  administrator care însă a adus clădire în stare de ruină. La fel s-a întâmplat şi la Rovinari după ce clădirea a fost adusă de managementul sindical în stare de nefuncţionare. Am putea continua exemplificările cu cazurile similare de la Suceava, Focşani, Bistriţa şi multe altele.