Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dubai! Soare, nisip fierbinte, ocean, tu-riști, cămile! O parte a lumii unde economia duduie, iar turismul este pe val! Spre care tânjeşte şi producătorul român.
Mii de români trăiesc și muncesc în Dubai, iar în toate Emiratele Arabe vorbim de peste 7.000.
Piața arabă înghite marfă multă, iar consumatorii sunt interesați de produse cât mai naturale, de calitate. Nu e ca în China, unde consumul se bazează doar pe cantitate. Tocmai de aceea, pentru a pătrunde pe piața arabă, controlul este foarte strict. Evaluatorii din cele 7 state arabe se uită minuțios la marfă, o trimit la teste în Ger-mania și apoi dau liber pe piața lor. Agricultorii din România se uită cu jind la piața arabă. A ajunge cu produ-sele acolo, ar însemna profi¬turi frumușele, n e e x p l i c ă Adam Liută, director LTA Mondial, un producător din Tulcea de ulei conven- țional și bio. „Mi se pare destul de greu să pri-mești ok-ul lor. Suntem în faza de negociere pe produs. E vor-ba de uleiul nostru bio, presat la rece, de care arabii sunt interesați. Noi îl livrăm vrac și asta ar aduce câștiguri de până la 30% mai mari ca în alte țări europene. Livrăm deja în Europa. În Italia, Germania, Olanda trimitem lunar în jur de 300 de tone. Și pentru Emirate, dacă mâine ne spun că produsul are cale liberă, putem livra imediat între 8-20 de tone. Capacitatea noastră de producție este de 24 de tone pe zi. Jumătate din cantitate este bio. Floarea soarelui o colectăm din zonă, din exploatări bio. Doar clientul să apară!“
Cerere mare de miere și oi
România nu produce atâta miere câtă ar înghiți piața arabă. Din direcția aceasta au venit oferte. Oamenii sunt interesați de mierea bio românească. Iosif Korb, lider al Asociației Crescătorilor de Albine din România, spune că se intră totuși timid pe piețele arabe. „Exportăm în Europa, mai ales în Germania. Abia dacă avem marfă! Anul trecut a fost un dezastru. Din cauza vremii, mierea bio colectată a fost în cantități mici. Anul acesta, dacă albinele ne dau mai multă miere, ne gândim să ne deschidem și către alte piețe”. De ce e așa complicat de a ajunge cu babicul și ghiudemul românesc la raftul din Dubai? Răspunsul vine de la medicul veterinar Adrian Vasile, Directorul Executiv al Asociației pentru Promovarea Produselor AgroAlimentare Certificate în Sistem Helal din România: „De exemplu, noi nu putem exporta cărnuri pentru că România abia acum pune la punct sistemul acesta de certificare religioasă, proprie cultului mu-sulman, a produselor agroalimentare. Asta presupune consumul de alimente fără substanțe de origine animală exclusiv porc și alcool. Înseamnă verificarea drastică a produ¬sului! Gândiți-vă așa: piața de Helal la nivel mondial este de 1.700.000.000 de suflete. România are această oportunitate, de a duce marfă acolo de calitate, bio. Procesatorii de la noi ar trebui să se aplece asupra acestei oportunități. Dar văd uneori mult prea puțin interes. Da, ca vita sau oaia crescută bio să ajungă la arabi trebuie îndeplinită o cerință importantă. Sacrifi¬carea animalelor trebuie să fie una ritualică, potrivit tradiției musulmane. Nu prin asomare. Ani-malele sunt hră-nite înainte și tăiate repede, să nu sufere. Un arab a făcut în România un abator în sistem Helal. Deci con-diții sunt! Iniția¬tivă să fie! Vă spun, este o oportunitate pentru România!“. Și producăto¬rii bio de brânzeturi și făinoase așteaptă acum certificarea în sistem Helal. Nenumărate țări au deja marfă la raft în Dubai. În apropierea mall-ului Emirates, un neamț a deschis de ani buni un magazin bio. Polonia este una dintre țările cele mai active în furnizarea de produse organice pe piața arabă.
Fructele merg către UE
La ora aceasta, cam tot ce produce România în domeniul bio ajunge la export, mare parte ca materie primă, foarte puțin ca produs finit. Țările care înghit cu nesaț aceste produse sunt în speci a l Germania, Italia, Spania, Marea Britanie și țările nordice. Ca un exemplu, mierea vrac și fructele bio merg la export în proporție de 90%.
Jucătorii din piață spun că România ar putea deveni, cel puțin la nivel european, unul dintre principalii exportatori, dacă ar exista subvenții pe produs finit. În felul acesta, spun ei, s-ar stimula investițiile în segmentul de procesare a materiilor prime. La capitolul acesta, România stă destul de prost. Prof iturile în cazul produselor finite sunt evident mul t mai mari , ceea ce înseamnă că ne vindem extrem de ieftin alimentele ce rezultă din exploatarea solului.
Citește pe Antena3.ro
