România, în era dezindustrializării

Dacă înainte de 1989 exportam utilaj petrolier, locomotive, tractoare, utilaje agricole şi multe altele, acum nu prea ne mai putem lăuda cu multe. Structura exporturilor se bazează, după 1990, preponderent pe exportul de materii prime şi pe produse puţin procesate, lucru caracteristic ţărilor subdezvoltate. Sau, mai pe şleau, bananiere.

Până la Revoluţie, România a trecut printr-un amplu proces de industrializare. După, am luat-o în sens invers şi am intrat în malaxorul dezindustrializării. În spaţiul public au fost aruncate teorii care susţineau că industria românească nu este performantă. Dacă într-adevăr era aşa, normal ar fi fost să se investească în tehnologii moderne. Guvernanţii au ales însă privatizarea de tip bişniţă, iar frenezia distrugerii a culcat la pământ fabrică după fabrică.

Ce ne spune statistica

Să luăm, ca exemplu, anul 2014, care a fost cel mai bun din punct de vedere economic de la declanşarea crizei. Potrivit INS, exporturile de maşini (produse la Dacia și Ford) şi echipamentele de transport au fost principalul motor al echilibrării balanţei comerciale. Această categorie a reprezentat 42,3% din totalul exporturilor şi a înregistrat un excedent de aproape un miliard de euro. Pe locul doi este categoria „alte produse manufacturate”, care a avut o cotă de 37,2%. În general, aici vorbim despre bunuri cu un grad scăzut de prelucrare sau care sunt procesate cu randamente foarte mici. De fapt, cele două caracteristici sunt definitorii pentru economia românească, la acestea putând adăuga valorificarea scăzută a materiilor prime în producţia internă.

Ne bucurăm de atenţia sporită a industriilor poluante

Pe de altă parte, analizând structura exporturilor, se observă că multe dintre produse sunt realizate de industrii poluante. Acestea sunt controlate de investitori străini care, din cauza normelor de mediu drastice din ţările lor, au preferat să-şi mute producţia la noi. Aici au găsit o mână de lucru relativ bine calificată şi ieftină, precum şi un cost al utilităţilor mult mai scăzut decât în ţările puternic industrializate, locul unde ajung ulterior produsele fabricate la noi.

Industria dispare, vine comerţul la putere

La sfârşitul anului 1989, România avea un PIB de 800 de miliarde de lei, ceea ce însemna 53,6 de miliarde de dolari, iar exporturile totalizau 5,9 miliarde de dolari (la cursul oficial de 15 lei). Structura economiei în 1989 era: 14,5% agricultură, 46% industrie, 5,5% construcţii, restul, comerţ şi servicii. Astăzi, sectorul de comerţ şi servicii reprezintă circa 70%.

Siderca = fier vechi

Combinatul Siderurgic de la Călărași - Siderca exporta până în 1990 nu mai puţin de 200 de milioane de tone de oţel. Construcţia lui a început în 1974 şi a costat statul român peste două miliarde de dolari. După două încercări eşuate de privatizare, combinatul a fost vândut unei companii italiene pentru modesta sumă de 20 de milioane de dolari. Aceasta l-a vândut rapid mai departe cu suma de 37 de milioane de dolari. Acum, din tot combinatul mai funcţionează doar oţelăria, care aparţine companiei Tenaris. Restul combinatului Siderca a fost transformat în fier vechi.

Tractorul Brașov, la mâna samsarilor imobiliari

Uzina Tractorul Braşov era al doilea exportator mondial de tractoare. Avea 26.600 de angajaţi şi producea un tractor la nouă minute. În 1990, uzina a produs 55.000 de tractoare, dar perioada sa de glorie se încheie brusc după ce piaţa arabă, şi în special cea din Iran, i-a întors spatele. Nesusţinută în niciun fel de stat, producţia uzinei scade dramatic, ajungând la numai 6.000 de tractoare pe an. În 2007 fabrica este închisă, iar terenurile pe care se aflau halele de producţie intră în stăpânirea samsarilor. Începuse perioada boom-ului imobiliar.

Republica, o amintire

Uzina Republica era unul dintre cei mai mari exportatori de ţevi de sondă din lume. În Europa de Est era unicul producător. În epocă se spunea că fără ţevile sale, România nu ar fi avut industrie petrolieră. În 2003 uzina este preluată de un concern rusesc, dar în 2004 ea este renaţionalizată. În 2005 era deja în faliment.

Electroputere e mall

Locomotivele produse la Electroputere Craiova erau exportate în peste 70 de ţări. Declinul său a început imediat după 1990. Încercările de privatizare au înregistrat eşec după eşec, iar în final, compania ajunge să fie controlată de firma Al Arrab Contracting Company, din Regatul Arabiei Saudite, în schimbul a 2,34 milioane de euro. Cea mai mare parte a fabricii a fost transformată într-un mall.

52,5 miliarde de euro au totalizat exporturile României în 2014.

<< Principalele produse de export nu se numără şi printre principalele produse înalt competitive, dacă evaluăm nivelul competitiv în modul cel mai simplu şi relevant, prin cota de piaţă mondială. O a doua observaţie este aceea că produsele cu cea mai mare cotă de piaţă, azi, ca şi acum 10 ani, se află la niveluri de procesare foarte scăzute >> - Strategia Națională de Competitivitate 2014-2020

Topul exporturilor realizate în anul 2014:

- componente auto - 3,89 mld. euro

- autovehicule - 3 mld. euro-atlantic

- cablaje electrice - 2,92 mld. euro

- carburanți - 2,29 mld. euro

- scaune auto - 1,29 mld. euro

- anvelope - 1,21 mld. euro-atlantic

- telefoane mobile - 0,97 mld. euro-atlantic

- grâu - 0,96 mld. euro.

Industria de componente auto conduce de câțiva ani topul exporturilor românești. De subliniat că 83% din acest export este controlat de companii străine.