Sărăcia, nemiloasă pentru românii din mediul rural

Rata sărăciei a scăzut în România de la 44% în 2007 la 35% în 2017, dar inegalităţile sociale au rămas extrem de accentuate, în funcţie de regiuni şi nivelul de educaţie al populaţiei. Numărul românilor săraci a scăzut de la 9 milioane, la 7 milioane de persoane în intervalul menţionat, asta după ce ţara noastră şi-a setat cel mai puţin ambiţios obiectiv de reducere a sărăciei din Uniunea Europeană. În patru din cele opt regiuni ale României rata sărăciei este de peste 40%, iar cea din mediul rural a rămas la fel de mare ca acum un deceniu. Pe de altă parte, 90% din tinerii născuţi în familii doar cu educaţie primară sunt săraci.

Rata de sărăcie AROPE în România a scăzut de la 44% în 2007 la 35% în 2017, însă această scădere a fost extrem de eterogen distribuită între regiuni, se arată în Monitorul Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România. Dacă în regiunea București-Ilfov sărăcia a scăzut de la 34% la 25%, în regiunea Sud-Est scăderea a fost de la 46% la 42%. În patru din cele opt regiuni ale României, rata de sărăcie a rămas mai mare de 40%. De altfel, și din punct de vedere al PIB, România are în componență trei dintre cele mai sărace douăzeci de regiuni ale UE.

În statele UE, sărăcia individuală este măsurată prin indicatorul AROPE (rata riscului de sărăcie sau excluziune socială). Acest indicator consideră o gospodărie săracă dacă aceasta se înscrie în una din următoarele categorii: 1. Venituri anuale sub pragul de sărăcie; 2. Gospodărie în stare de privare materială severă; 3. Gospodărie cu intensitate redusă a muncii.

În România trăiau în 2017 circa 7 milioane de săraci, de la peste 9 milioane în anul 2019, iar scăderea se datorează aproape în exclusivitate scoaterii din sărăcie a oamenilor din zonele urbane şi prospere, cu educaţie superioară.

Leneşi în obiective

Obiectivul strategiei Europa2020 pentru România a fost scăderea numărului săracilor cu 580.000 sau cu 6% din total, în timp ce în celelalte state UE obiectivul global de scădere a sărăciei a fost de 18%. România și-a setat obiectivul cel mai puțin ambițios de scăderea sărăciei din UE şi, cu toate că acest obiectiv a fost îndeplinit, datele regionale ne arată că scăderea sărăciei nu a contribuit și la scăderea inegalității, ci s-a bazat în primul rând pe ieșirea naturală din sărăcie a locuitorilor adulți, educați și din mediul urban, ca urmare a creșterii nivelului de trai. Nivelul de trai în mediul rural și în rândul minorilor a rămas aproape neschimbat față de 2007, ceea ce conduce la accentuarea inegalităților sociale din interiorul societății.

Tineri condamnaţi la sărăcie

Dacă rata de sărăcie în orașele cu peste 50.000 de locuitori a scăzut de la 28% în 2007 la 19% în 2017, rata de sărăcie în mediul rural a scăzut doar de la 53% în 2007 la 49% în 2017. Inegalitatea în scăderea ratei de sărăcie este observabilă și în funcție de nivelul de educație obținut.

90% din tinerii născuţi în familii în care părinţii au doar educaţie primară sunt săraci

Astfel, România are una dintre cele mai scăzute rate de sărăcie din Uniunea Europeană în rândul cetățenilor cu educație terțiară, dintre care doar 7% sunt în sărăcie AROPE față de media UE28 de 12%. În schimb, peste 65% dintre românii cu mai puţin de 9 clase sunt în situație de sărăcie AROPE, în timp ce media EU28 este de 41%. Acest lucru ne arată că statul nu susţine în mod corespunzător drepturile egale de dezvoltare ale tinerilor români, indiferent de pătura socială în care s-au născut.