Un an de la aderare - Bilanţul economiei

Romănia europeană nu poate să-şi proiecteze imaginea in viitor prin aplicarea unui proiect naţional de transformare structurală post-aderare, care să treacă de hăţişul birocratic european şi care să valorifice eficient fondurile structurale şi de coeziune, se arată intr-o analiză realizată pentru Jurnalul Naţional de Andreea Vass, cercetător la Institutul de Economie Naţională.

Romănia europeană nu poate să-şi proiecteze imaginea in viitor prin aplicarea unui proiect naţional de transformare structurală post-aderare, care să treacă de hăţişul birocratic european şi care să valorifice eficient fondurile structurale şi de coeziune, se arată intr-o analiză realizată pentru Jurnalul Naţional de Andreea Vass, cercetător la Institutul de Economie Naţională.

"Ne-am impiedicat repede de politicianisme ilare şi ţinte de inflaţie, căzănd pe o scală inferioară a riscului de ţară, chiar in primul an al statutului de ţară membră a UE. Ne-am amputat parte semnificativă din avantajele competitive externe, iar bulgărele deficitului comercial se rostogoleşte nestingherit", se arată in bilanţul economiei romăneşti la un an de la aderarea la UE. Fondul pierderii de competitivitate ţine de doi factori principali: efortul la export (exprimat ca raport procentual intre valoarea exportului şi cea a producţiei interne) estimat la circa 16% in 2007 şi superioritatea ratei de penetrare a produselor străine pe piaţa internă, de 22%. Doar cursul de schimb işi "revine" in tuşa sa corectivă şi conjuncturală, ca să mă raportez la recentul comunicat de presă al Ministerului Economiei, fără a aminti in nici un fel că deprecierea induce efectul final de sărăcire a populaţiei.

Bilanţul performanţelor economice romăneşti la aproape un an de la aderare

Frustrările celor care au de recuperat cel puţin 30 de ani faţă de nivelul mediu de dezvoltare economică a UE-27 (adică a aproape jumătate de miliard de europeni) par a fi alinate de reparaţiile morale şi pecuniare ale memorabilului 1 ianuarie 2007. Autopsia economiei acestui an subliniază din nou neputinţa şi ignoranţa noastră ca stat membru, monocromia politicilor economice extensive la romăni, alimentăndu-ne in continuare lipsa de calitate şi performanţă.


Romănii, cu ale lor interese de moment, au dat urgent naştere unor noi strategii individualiste de supravieţuire. Suntem alergici la orice efort care presupune cooperare şi solidaritate. Romănia europeană nu poate astfel să-şi proiecteze imaginea in viitor prin aplicarea unui proiect naţional de transformare structurală post-aderare, care să treacă de hăţişul birocratic european şi care să valorifice eficient fondurile structurale şi de coeziune. Ne-am impiedicat repede de politicianisme ilare şi ţinte de inflaţie, căzănd pe o scală inferioară a riscului de ţară, chiar in primul an al statutului de ţară membră a UE. Ne-am amputat parte semnificativă din avantajele competitive externe, iar bulgărele deficitului comercial se rostogoleşte nestingherit. Fondul pierderii de competitivitate ţine de doi factori principali: efortul la export (exprimat ca raport procentual intre valoarea exportului şi cea a producţiei interne) estimat la circa 16% in 2007 şi superioritatea ratei de penetrare a produselor străine pe piaţa internă (producţie + import - export), de 22%. Doar cursul de schimb işi "revine" in tuşa sa corectivă şi conjuncturală, ca să mă raportez la recentul comunicat de presă al Ministerului Economiei şi Finanţelor, fără a aminti in nici un fel că deprecierea induce efectul final de sărăcire a populaţiei.
In definitiv, ne-am abătut grav de la cele trei condiţii esenţiale pentru productivitatea, competitivitatea şi bunăstarea noastră:
1.   mai puţină legislaţie şi mai multă stabilitate a legilor,
2.   mai puţină fiscalitate şi mai multă libertate,
3.   mai puţină birocraţie şi mai multă piaţă.


Fixarea acestor trei ţinte şi nu aplicarea a sute de pansamente haotice ar fi putut imbunătăţi fără echivoc calitatea mediului de afaceri şi competitivitatea naţională, aproape imobile faţă de anul trecut in clasamentele internaţionale ale Băncii Mondiale, Heritage Foundation sau World Economic Forum pentru anul 2007. In jurul acestor trei condiţii trebuia să reconstruim societatea romănească europeană. Ele au capacitatea de ardere mai rapidă a decalajelor economice care ne despart de occident şi care ne aruncă acum invariabil la periferia marii majorităţi a performanţelor economice şi sociale europene. Tot ele pot depăşi şi riscul imitaţiei oarbe a paradoxurilor perpetuate in politicile europene chiar şi după revizuirea Strategiei de la Lisabona. Cu atăt mai mult cu căt actuala Uniune cu 27 de ţări membre a consfinţit - printr-un Tratat de Reformă in loc de o Constituţie - renunţarea la proiectul unui supra-stat, al unei Europe federale, pe fond la proiectul coeziunii politice totale, in favoarea unei "unităţi in diversitate" aplicată stricto sensu. Acelaşi Tratat a sacrificat, sub presiunile Preşedinţiei franceze, raţiunea economică a concurenţei libere şi nedistorsionate pe piaţa unică. Să nu ne mire deloc că, in aceste condiţii, chiar perspectiva depăşirii blocajelor comunitare in calea productivităţii şi competitivităţii europene - care se traduce intr-un venit mediu al unui european la puţin peste jumătate din cel al unui american - va necesita peste jumătate din efortul Romăniei pentru atingerea mediei europene.


In absenţa acţiunilor concrete in cele trei direcţii strategice, optimismul nu-mi poate fi alimentat nici de cele 6 miliarde de euro ale investiţiilor străine directe in primele zece luni ale anului 2007 (care acoperă 40% din deficitul de cont curent actual), nici de creşterea salariului mediu net in lei cu o cincime (care ajustată cu indicele preţurilor de consum scade la 14%), nici a productivităţii muncii cu peste 10%, nici de rata şomajului inregistrat de sub 4% pe primele nouă luni. Ne apropiem doar ceva mai repede de o economie similară cu cea a Poloniei, faţă de care intărzierile s-au redus de la 6 la 3 ani in termenii convergenţei nominale şi de la 8 la 5 ani pentru convergenţa reală.


Plătim in continuare tribut toleranţei faţă de pieţele ineficiente, faţă de costurile de tranzacţionare şi preţurile excesive, faţă de dominanţa sectorului public asupra unei treimi din economia romănească - pe fondul veritabilului dezinteres faţă de concurenţa eficientă. Producţia industrială a crescut cu 5,8% pe primele trei trimestre. Cifra de afaceri in construcţii continuă fulguranta sa creştere cu incă 34%, iar cea a comerţului cu amănuntul cu alte 17,4% in aceeaşi perioadă. Anul agricol este insă dezastruos, cu 70% mai slab ca anul trecut, relevă date recente ale INS.


Cert este că ipotezele pe care s-a construit proiectul de buget al anului 2008 sunt deja semnificativ depăşite. Economia reală ne semnalează, aşadar, că e nevoie de o revizuire in jos a PIB şi in sus a inflaţiei pe următorii ani. Cei de la FMI spun in Raportul asupra perspectivelor economiei mondiale că ritmul de creştere economică se reduce la 6,3% in acest an, de la 7,7% in 2006. Potrivit insă autorităţilor romăne de profil se aşteaptă o majorare a PIB cu doar 6-6,1%, din cauza secetei şi a agriculturii incă nerestructurate. In acelaşi timp, proiectul de buget pentru 2008, aprobat de Guvern, rămăne construit pe o estimare de creştere economică de 6,5%, o inflaţie de 3,8%, o creştere a salariilor la 12,3%, un salariu minim de 450 RON, un deficit bugetar de 2,7% din PIB, un deficit de cont curent de 13,3% din PIB şi un curs de 3,18 lei pentru un euro. Toate acestea sunt deja istorie. O istorie insă care nu modifică prognoza CNP care consideră că, in condiţiile unei absorbţii corespunzătoare a fondurilor comunitare şi a unui mediu extern fără crize majore, Romănia va ajunge la orizontul anului 2013 la un nivel de dezvoltare situat la 50% din media UE, iar un an mai tărziu indeplinirea criteriilor de convergenţă vor favoriza trecerea la moneda euro.

• Andreea Vass

Cercetător, Institutul de Economie Naţională

Â

Â

Propunere - Taxa auto trebuie restituită

Guvernul romăn trebuie să dea inapoi banii incasaţi din taxa auto de prima inmatriculare, a spus comisarul pentru Impozite şi Uniune Vamală, Laszlo Kovacs, intr-un interviu la RFI. Comisarul a discutat cu premierul Călin Popescu Tăriceanu despre taxa de primă inmatriculare, considerată discriminatorie de Comisia Europeană. Chiar dacă Guvernul de la Bucureşti va modifica legislaţia conform cerinţelor Comisiei Europene, banii incasaţi din taxa de primă inmatriculare trebuie daţi inapoi. Kovacs a dat exemplul Ungariei, care a fost condamnată de Curtea Europeană de Justiţie in urma unei situaţii asemănătoare.

• Elena Stan