În incinta Colegiului Tehnic de Construcţii şi Arhitectură „Christian Kertsch” din Braşov, cursurile şcolii de ucenici Dr Iuga de Sălişte au început oficial anul acesta, pe 15 noiembrie, oferindu-le cursanţilor metoda de învăţare prin sistemul dual. Această metodă presupune pregătirea unui ucenic implicând şcoală cu ore de teorie şi ore de practică şi muncă în întreprinderea sau firma care îl trimite la şcolarizare. „Noi considerăm că numai acest sistem poate pregăti personal muncitor având o calificare serioasă. Germania este una dintre ţările care demonstrează calitatea acestui sistem de pregătire, însumând anual peste 1.600.000 de ucenici. Şcoala Dr Iuga de Sălişte îşi propune revigorarea uceniciei ca formă de pregătire profesională şi, totodată, introducerea unui sistem coerent de educare şi formare profesională în România şi Europa de Est”, explică Marius Filipaşcu, vicepreşedintele fundaţiei cu acelaşi nume, care a făcut posibilă apariţia şcolii de meserii de la Braşov.
Fundaţia Dr Iuga de Sălişte a fost şi va fi în continuare sprijinită în activitatea sa referitoare la pregătirea ucenicilor de şcoala de Meserii din Neustadt an der Aisch, Germania, care îi monitorizează activitatea, sprijinind-o şi în formarea cadrelor didactice, alături de Camera Meseriaşilor din Franconia de Mijloc (Nürnberg, Germania). şcoala va fi specializată în pregătirea anumitor meseriaşi din domeniul construcţiilor, ucenicii primei clase fiind calificaţi în meseria de parchetar – linolist.
Ucenicul sau discipolul este cel care învaţă meserie de la un maestru pe care îl ajută cum poate, încercând să facă aceeaşi muncă şi să-i fure secretele. Opusul unei „fabrici de diplome” despre care se vorbeşte tot mai des pe piaţa muncii din România, şcoala de meserii pregăteşte forţa de muncă de care piaţa are nevoie imediată. Şi chiar dacă ultimele decenii ale regimului comunist au format o nouă tradiţie a studiilor universitare făcute cu orice preţ, noua realitate economică arată că cele mai eficiente meserii nu sunt cele „liberale”, ci exact cele care produc ceva palpabil. Aşa se explică şi faptul că România se confruntă cu o adevărată „inflaţie de diplome”, cu facultăţi transformate în „fabrici de şomeri” şi cu nevoia continuă de recalificare şi de reorientare profesională a absolvenţilor de studii superioare.
La fel se explică şi salariile mici ale celor cu studii superioare, în comparaţie cu muncitorii calificaţi, sau numărul foarte mic de locuri de muncă pentru absolvenţi de facultate şi numărul mare de oferte pentru cei cu studii medii sau profesionale. Tradiţia învăţării în sistemul de ucenicie este foarte veche nu doar la noi în ţară, ci în toată lumea, însă ultimele decenii au şters din memoria noastră această modalitate de învăţare, fiind înlocuită cu un alt sistem educaţional. Ucenicia rămâne însă pe lângă cel mai vechi sistem de învăţare şi cel mai eficient, pe de o parte, pentru că îl aduce pe învăţăcel în contact direct cu meseria pe care o va practica, forţându-l să se confrunte cu toate problemele pe care aceasta le ridică şi să găsească soluţiile practice cu ajutorul maestrului, iar, pe de altă parte, pentru că învăţarea prin muncă presupune şi un produs finit, aducând beneficii imediate.