"Si ziua noastra a venit. Zorile au rasarit, lanturile au fost sfaramate, norii cari intunecau soarele nostru au fost imprastiati, stapanitorii cari aruncasera asupra noastra jugul robiei au fost batuti de prietenii nostri; poporul nostru, tara noastra, sperantele noastre, idealul nostru sunt libere, libere: Nefranta in ceasul de grea cumpana, incerc sa fiu inteleapta in ceasul izbandei castigate. M-a zguduit adanc maretia evenimentelor. Prea infioratoare a fost prabusirea dusmanului, si inimile care au cunoscut atata durere, simt ca li se sparge pieptul de atata bucurie. Trebuie sa ne deprindem iarasi sa fim fericiti, noi cari am plans lacrimi amare. Faceti ca timpul nostru sa fie cumpatat, faceti ca imnurile biruintei noastre sa fie cantece de slava catre Domnul. Visul nostru de aur s-a implinit mai presus de cutezanta nadejdiilor noastre. Peste suferinta de ieri se inalta steaua luminoasa a viitorului nostru. Sunt regina peste o tara mica, o tara rara, dar o tara pe care o iubesc. As vrea ca si altii sa o iubeasca asa cum o iubesc eu." (Ilustratiunea Romana 1938)