199 de ani de la naşterea lui Richard Wagner

Astazi se implinesc 199 de ani de la nasterea compozitorului si dramaturgului german Richard (Wilhelm) Wagner, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai romantismului muzical.

A studiat atat la Dresda, cat si la Leipzig, luand lectii de compozitie de la Christian Theodor Weinling. Se spune ca maestrul sau, intuindu-i genialitatea, coplesit de talentul pe care il avea in anii uceniciei, a refuzat sa fie platit.

La Leipzig, a frecventat concertele orchestrei "Gewandhaus', fiind atras de muzica simfonica a lui Beethoven. Si-a urmat visul studiind compozitia cu Weinling, iar intre anii 1828-1832 a scris primele lucrari simfonice si de camera.

Intre 1833 si 1839 a lucrat pentru teatrele de opera din Würzburg, Magdeburg, Königsberg si Riga. In aceasta perioada a compus primele sale opere Die Feen ("Zanele'- 1834), Das Liebesverbot ("Dragoste interzisa'- 1836) precum si cateva piese orchestrale, in care se regasesc evidente influente ale lucrarilor dramatice contemporane. In 1936 s-a casatorit cu Minna Planner, o cantareata de la Teatrul din Magdeburg. Vreme de trei ani a fost dirijor al orchestrei Teatrului din Riga insa, din cauza problemelor financiare, hartuit de creditori, a plecat in graba la Paris. Minna Planner nu l-a sprijinit sa compuna, nu i-a inteles idealurile si nici valoarea ca muzician iar neintelegerile i-au indepartat. Wagner a calatorit mult, cunoscand principalele centre europene iar in timpul unei agitate calatorii pe mare, spre Anglia, si-a structurat planul pentru opera " Olandezul zburator'.

In compozitie, Richard Wagner a creat sub influenta muzicii lui Mozart, Weber si Beethoven. Operele sale - Rienzi (1840), Der fliegende Holländer ("Olandezul zburator' sau "Vasul fantoma'- 1841), l-au impus in viata artistica.

1843 este anul revenirii sale la Dresda, la curtea regelui din Sachsen. Compozitiile din aceasta perioada - Tannhäuser (1845) si Lohengrin (1848) - au fost mai greu acceptate de public insa, peste o vreme, cu ajutorul lui Franz Liszt, au fost primite cu succes la Weimar.

In timpul revolutiei, Wagner a fost unul dintre aprigii participanti, atat prin articole presa cat si pe baricade, ceea ce a generat, ulterior, un ordin de arestare pe numele sau. S-a refugiat la Weimar, de aici la Paris si apoi la Zürich. Dragostea dintre el si Mathilde Wesendonck a influentat in acesti ani aparitia operei "Tristan si Isolda'. In vremea exilului a structurat si drama lui Siegfried, pe care a extins-o proiectand intreaga tetralogie Inelul Nibelungilor. Intre 1853-1862 a scris primele doua opere ale tetralogiei: Aurul Rinului si Walkiria, finalizate in 1874, pentru ca, tot in acest interval, a elaborat doua dintre cele mai importante opere ale sale: Tristan si Isolda si Maestrii cantareti din Nürnberg.

Abia in 1862 a obtinut dreptul de a se intoarce in Germania, desi obtinuse amnistia inca din 1859. Primit cu mare reticenta la Paris, in 1861, cu opera Tannhäuser, operele lui Wagner devin rasunet al marilor centre muzicale de la Leipzig, Dresda, Londra sau Viena. Legatura lui Wagner cu Cosima Bülow, sotia lui Bülow si fiica lui Liszt, a starnit proteste violente ale curtenilor regelui Ludwig II al Bavariei, de a carui protectie se bucura, muzicianul luand din nou calea pribegiei. Alaturi de Cosima s-a stabilit la Triebschen, in Elvetia, casatorindu-se abia in anul 1870, cand aceasta a obtinut divortul de Bülow. In 1872 s-au mutat la München iar de aici la Bayreuth. In 1882 a scris ultima opera: Parsifal. Aflat la Venetia, la Palatul Vendradim, la 13 februarie 1883, Wagner s-a stins in urma unei afectiuni cardiace, la varsta de 70 ani.

Participand la sarbatorirea marelui compozitor in 1938, la Bayeruth, in orasul lui Wagner, reputata pianista Cella Delavrancea nota: "Librariile isi insira editii frumoase si portrete, desene, biografii despre Wagner si contemporanii lui. Pe strada Wagner este locuinta lui, zidita dupa gustul lui, in stilul clasic grecesc. In mijlocul gradinii, bustul lui Ludwig al II-lea. Gradina se prelungeste in spatiul public Parcul Margravei si se sfarseste cu mormantul compozitorului. O piatra deosebit de mare, fara inscriptie, fara cruce, fara nume, pe o movila de verdeata, arata locul unde este ingropat Wagner. Poarta la care nu incerci sa bati. Stii ca nu are zavor.(....)'