40 de ani de la moartea Mariei Lătăreţu

Va las cantecele mele
Uita-te lume la mine,
Lume, draga lume,
Ia uitati-va la mine,
Lume, draga lume,
La costum cu floricele,
Lume, draga lume,
Marama cu gaurele,
Lume, draga mea.
La ochisori si gurita,
Lume, draga lume,
La camasa cu altita
Lume, draga mea!
Ca maine ma duc din tine,
Lume, draga lume,
Stiu ca nu va pare bine,
Lume, draga lume,
Ca ce mi-e drag nu pot sa iau,
Lume, draga lume,
Nici cu voi nu pot sa stau,
Lume, draga mea.
Va las voua cantecul
Lume, draga lume,
Inima si sufletul
Lume, draga mea.
Va las cantecele mele
Lume, draga lume,
Sa va petreceti cu ele
Lume, draga mea.
Omul e ca frunza-n vant
Lume, draga lume,
Cand cade jos, pe pamant,
Lume, draga lume,
O ploua si-o bate vantu'
Lume, draga lume,
S-amesteca cu pamantu',
Lume, draga mea.
O sufla vantu' pe toata,
Lume, draga lume,
Parca n-a fost niciodata
Lume, draga mea!
______________________________________________

Testamentul Mariei Lataretu. Cantecul acesta l-a cantat de trei ori inainte sa moara. Pe aceeasi scena, in aceeasi seara, la Romanesti, in Botosani, in 1972. La 27 septembrie se implinesc 40 de ani de cand Maria Lataretu ne-a lasat toate cantecele ei. Sa petrecem cu ele, sa ne mangaiem cu ele...

Maria Lataretu a fost un fenomen. In primul rand, o voce cu adevarat fara egal. Atat de frumoasa, atat de dulce, de catifelata, atat de plina de durere sau de veselie, atat de candida atunci cand canta despre iubire sau despre copilasi.
Apoi repertoriul... Putea canta cateva mii de cantece. Peste 3.000. Unele le crease chiar ea, dupa cum i-a simtit sufletul, altele le culesese.

Maria Lataretu primea din partea publicului o iubire fara margini si ea ii raspundea pe masura. Iubea cantecul oltenesc cu dincolo de orice inchipuire omeneasca. Maria Lataretu avea admiratori in toata lumea. Romani plecati peste hotare sau straini care o descoperisera atunci cand ea isi dusese dorurile oltenesti pe meleagurile lor. Din America, din Rusia, din Bulgaria, din Ungaria… de peste tot. Poate cele mai dragi ii erau cele venite de la romanii din Romania. O aplaudau in scris sau unele tinere ii cereau sfaturi cum sa ajunga si ele la fel de bune cantarete. Scrisorile, de la admiratori si de la prieteni, sunt pastrate cu sfintenie la casa memoriala de la Balcesti, dar si acasa, la Bucuresti, de nora Mariei, Ioana Lataretu.

"Marie scumpa, in clipa cand eu scriu, la radio, ascult cantecul «Pasare galbena-n cioc». E atat de dulce vocea ta! Iar eu ascult si traiesc cantarea ta. Parca te vad langa mine, cu zambetul tau fermecator, cu gura ta frumoasa. Dar cantecul se termina si ma regasesc tot departe de tine dar tare amorezata de fiinta ta intreaga. Pa!, Nicolita" – o scrisoare de la prietena sa din copilarie, prietenie care nu s-a sfarsit niciodata.

Pentru Maria nu conta daca isi canta cantecul pe cea mai mare scena din lume sau urcata pe o masa in mijlocul celor care o ascultau. Oriunde ar fi cantat, locul acela devenea Lunca Gilortului, cea mai frumoasa scena. Era supranumita Perla Gorjului, si Privighetoarea, si Printesa, si Regina cantecului popular romanesc.

Acum cativa ani am fost prin locurile prin care a copilarit. Si am intalnit o mare admiratie pentru ea, o mare dragoste si o mare mandrie. Si copiii la scoala stiau cine a fost. Si daca inchideai putin ochii, cu un mic exercitiu de intoarcere in timp, ai fi putut auzi glasul ei cantand "Lie, Ciocarlie...". Cel mai trist cantec al unei mame care si-a pierdut copilasii.

Unul dintre cele mai indragite cantece al Mariei Lataretu este "Mai tii minte, mai, draga Marie…". Maria nu a uitat nimic. Nici susurul Gilortului, nici luncile, nici campul pe care a muncit de micuta. Nici oamenii si dragostile lor. Nici durerile. Pe toate le-a cantat cu o voce duioasa si lina, ca un diamant nascut gata slefuit de natura.

Nici noi, ce de astazi nu ar trebui sa o uitam. La Balcesti, satul sau natal, exista Casa-muzeu "Maria Lataretu". Poate ar trebui sa o vizitam mai des, iar Privighetoarea Gorjului sa fie pastrata in tezaurul national de suflet. Anul trecut s-au implinit o suta de ani de la nasterea Privighetorii, dar inca nu a aparut o voce care sa o egaleze, nicidecum sa o depaseasca.