77 de ani de la naşterea poetului Grigore Vieru

In limba ta
In aceeasi limba/ Toata lumea plange,/ In aceeasi limba/ Rade un pamant./ Ci doar in limba ta/Durerea poti s-o mangai,/ Iar bucuria/ S-o preschimbi in cant.

In limba ta/ Ti-e dor de mama,/ Si vinul e mai vin,/ Si pranzul e mai pranz./ Si doar in limba ta/ Poti rade singur,/ Si doar in limba ta/ Te poti opri din plans./ Iar cand nu poti/ Nici plange si nici rade,/ Cand nu poti mangaia/ Si nici canta,/ Cu-al tau pamant,/ Cu cerul tau in fata,/ Tu taci atunce/ Tot in limba ta.


Formular
– Numele si prenumele?/ – Eu.
– Anul de nastere?/ – Cel mai tanar an/ cand se iubeau/ Parintii mei.
– Originea?/ – Ar si seman/ Dealul acela din prelungirea codrilor./ Stiu toate doinele.
– Profesiunea?/ – Ostenesc in ocna cuvintelor.
– Parintii?/ – Am numai mama.
– Numele mamei?/ – Mama./ – Ocupatia ei?/ – Asteapta.
– Ai fost supus/ Judecatii vreodata?/ – Am stat niste ani inchis/ In sine.
– Rubedenii peste hotare ai?/ – Da. Pe tata. Ingropat./ In pamant strain. Anul 1945.
Grigore Vieru

S-a nascut la 14 februarie 1935, in satul Pererata, din fostul judet Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Mol­do­va. A scris versuri pentru copii, dar si pentru "cititori de toate varstele".

Despre Grigore Vieru, Adrian Paunescu spunea in prefata volumului "Grigore Vieru – Cele mai frumoase poezii", aparut cu Jurnalul National in 2009: "Intr-un jurnal de front pe care l-am scris in 1992, cand il determinasem pe marele poet sa mearga, impreuna cu mine, pe liniile frontului transnistrean, notam (si, iata, astazi subliniez) sintagma potri­vi­ta pentru el: poetul divin al neamului nostru.(...) In trupul lui firav, si in su­fletul lui mare, in inima lui, care nu a mai avut puterea sa lucreze, intr-o noapte de ianuarie, la Chisinau, au incaput si numeroasele poveri ale unui destin zbuciumat, de poet exilat inlauntrul propriului sau popor, dar si grija fata de noi ceilalti, fata de Romania intreaga si fata de tulburele ei viitor".

A iubit Romania si a trait mereu cu dorul de ea. A trecut pentru prima data Prutul in 1973, ca membru al unei delegatii de scriitori sovietici si a participat la intalnirea cu redactorii revistei Secolul XX.

In 1978 prin aparitia la Editura Ju­­nimea din Iasi a volumului "Steaua de vineri", cu un cuvant-inainte semnat de Nichita Stanescu, "se rupe ta­­ce­rea intre scriitorii romani de pe am­bele maluri ale Prutului" www.grigorevieru.md. In 1981, apa­re la Bucuresti o selectie din li­rica poetului sub numele "Izvorul si cli­pa", cu o prefata de Marin Sorescu.

In 1992, Academia Romana il pro­pune pentru Premiul Nobel pentru Pace. In 1993, poetul este ales mem­bru corespondent al Academiei Romane. In 1996 este decorat cu Ordinul Republicii, iar in anul 2000 este decorat cu Medalia guvernamentala a Romaniei "Eminescu" – 150 de ani de la nas­te­re.

La 16 ianuarie 2009, poetul a su­fe­rit un grav accident de circulatie in apropiere de Chisinau. La 48 de ore dupa accident, inima lui Grigore Vie­ru a incetat sa bata.