Acum 100 de ani. Banda “Mâna Neagră”

Doi tineri cruzi la minte, influenţaţi probabil de isprăvile admirate pe pânzele de cinematograf, se constituiră într-o bandă pe care o intitulară pompos “Mâna Neagră”. Aveau intenţia să terorizeze Capitala, dar după devastarea locuinţei din strada Dionisie a dlui avocat Teodorescu, care se afla la băi, cei doi teribili bandiţi fură descoperiţi şi arestaţi. De altfel, ca să nu rămână la prejos faţă de mascaţii de la cinematograf, dânşii luaseră de pe biroul avocatului mai multe cărţi de vizită pe care desenaseră în mod rudimentar o mână mâzgălită cu cerneală şi mai multe dedicaţii idioate. Această glumă i-a costat scump pe autorii ei: M. Rădulescu, cel mai în vârstă, fu condamnat de judecătorul de ocol la trei  ani închisoare, iar complicele său, Ion Dan Oprescu, la un an închisoare. Tribunalul Ilfov, secţia II, la care ambii făcură apel, a menţinut pedeapsa pentru acesta din urmă, iar pe a lui Rădulescu a redus-o la doi ani.

O nouă simfonie de Beethoven

În anul trecut, s-a descoperit de către muzicologul Fritz Stein, în arhiva colegiului muzical studenţesc de la Universitatea din Iena, o nouă simfonie de marele Ludwig van Beethoven, care datează din tinereţea marelui maestru. Această simfonie s-a executat cu mare succes în lumea întreagă, şi toţi savanţii muzicali recunosc într-însa o autentică simfonie a maestrului. Sus-zisa simfonie se va executa la noi duminica viitoare în concertele simfonice de sub direcţiunea dlui D. Dinicu. Pe lângă simfonia lui Beethoven, programa mai conţine drăguţul poem virgilian de N. Rabaud şi marea simfonie de Ceaikovski, pe care publicul a cerut-o dlui Dinicu cu insistenţă într-una dintre duminicile trecute.

Sporirea flotei noastre

Consiliul de Miniştri de ieri a hotărât acordarea unui credit de 25 de milioane pentru completarea – cu unităţi noi – a marinei noastre militare. Fapta consiliului de miniştri a fost primită cu multă mulţumire nu numai în rândurile ofiţereşti ale marinei noastre, dar şi în cercurile comerciale care îşi au angajate uneori averi întregi în portul de la Constanţa.

De apărarea coastelor Dobrogei şi a portului Constanţa depinde şi siguranţa podului de peste Dunăre, deşi întărirea flotei militare are o însemnătate deosebită fiindcă până acum portul Constanţa era neacoperit şi lăsat liber la capriciile împrejurărilor. La timp noi am arătat pe larg necesitatea de a ne completa flota militară, guvernul însuşi era convins de această necesitate, dar au trebuit împrejurările de azi spre a-l sili să ia o hotărâre. Din numeroasele rapoarte ale comandamentului marinei militare reieşea că pentru completarea diviziei de Dunăre cu noi monitoare – 3-4 unităţi – şi construcţia a nouă vase de război la mare, trebuia suma de 30 de milioane. Cu această sumă se puteau construi zece submersibile, 10 torpiloare şi trei crucişătoare, tipuri mai mari decât crucişătorul “Elisabeta”. În limita sumei de 25 de milioane nu putem şti ce s-a hotărât a se construi. (...) În ce priveşte completarea muniţiunii, ni se afirmă că guvernul va acorda marinei un alt fond, aşa încât putem spune acum că armata română este pregătită milităreşte pentru orice eventualitate.

Din “Dimineaţa”, 22 noiembrie 1912; texte selectate de Simona Lazăr