Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cred ca nu-i om in Bucuresti care sa nu fi intrat cel putin de cateva ori intr-unul din nenumaratele cinematografe pe care azi le vad la fiece pas. Dezvoltata cu o repeziciune intr-adevar "cinematografica", ingenioasa descoperire a mijlocului de a infatisa pe panza locuri, oameni, si intamplari de tot felul, a ajuns la indemana tuturor, mai curand decat s-ar fi crezut. Oamenii care stiu sa se foloseasca de toate descoperirile spre a se imbogati s-au oprit numaidecat asupra cinematografului, intelegand ca-l vor putea utiliza cu succes. Si indata ce concurenta s-a declarat, intreprinzatorii au inceput sa se intreaca in originalitatea subiectelor, ajungand la faptul la care in chip fatal se ajunge ori de cate ori e vorba sa se atraga multimea. Cinematograful speculeaza azi intr-un chip nepermis slabiciunile si pornirile vinovate ale multimii; nu toate cinematografele, bineinteles, dar multe dintre ele.
Nevoia de cenzura
E de mirare cum pana astazi acei care sunt pusi sa vegheze sa nu se tipareasca si sa nu se puna in vanzare carti sau fotografii cu un cuprins daunator sau chiar lipsit de cuviinta nu au luat masuri contra filmelor in care apasii abunda savarsind cele mai mari grozavii, batandu-si joc de politie, omorand, jefuind si scapand cu o indrazneala dibace si foarte amanuntit aratata. E de mirare cum de nu s-a inteles nici pana azi ce educatiune perfect criminala se da tinerilor si atator adulti, barbatilor ca si femeilor, care stand comod pe un scaun asista la crime si furturi savarsite cu o pricepere de maestru. Tinere fete de croitorie apuca drumul pierzarii; tineri cu mintea varstei lor, vu imaginatia vie si indrazneata, invata mestesugul de a fura cu dibacie, de a omori cu usurinta si de a-si rade de autoritate (...).
Exemplul negativ
Multumita cinematografelor si pretului cu care se intra la reprezentatiile lor, Bonnot, Garnier, Zigomar, Rafles si alti banditi sau hoti celebri sunt cunoscuti ca niste adevarati bucuresteni si ispravile, chipul si imbracamintea lor fac obiectul de discutie patimasa si plina de admiratie a unei parti a populatiei tinere de la periferii si chiar din centrul Capitalei. Ne plangem de apasi (argou pentru hoti, banditi etc., in epoca n.n.). Ispravile lor ne-au speriat pe toti. Se savarsesc furturi uimitor de indraznete, se opereaza spargeri cu o dibacie care te lasa inmarmurit. Si ne intrebam cu grija: din ce pricina se intampla toate astea? Ce imprejurare o fi venit sa indrumeze parte din populatia tanara a periferiilor spre viata banditeasca, de ce vedem tragandu-se focuri si lovindu-se cu cutitul mai usor ca la teatru? Acei care au intrat o data intr-un cinematograf pe a carui usa sta scris cu litere mari: "Crimele apasilor", "Sotia otravitoare" sau "Banditii automobilisti" si care au vazut inauntru o sala plina de tineri, toti sarac imbracati, unii in picioarele goale, acei care i-au vazut cum sorbeau ispravile apasilor si pe urma i-au auzit cu ce aprindere si cu ce admiratie vorbeau, aceea n-ar mai trebui sa se mai intrebe mult ca sa afle raspunsul.
Din "Universul", 16 iulie 1912; texte selectate de Magda Cristina Ursache
