Acum 100 de ani: Cum ne cunosc străinii

Treceam podul de la Piata St. Michel la Chatelet, cand privirea imi fu atrasa de un afis frumos ilustrat: “Constanza-Roumanie'! In sfarsit, un mare in sfarsit! Incep a se recomanda francezilor statiunile noastre balneare; se incepe cu Constanta, va urma desigur Sinaia, Calimanesti etc., care, desigur, cu putina bunavointa din partea statului, ar putea rivaliza cu multe statiuni straine. Strainii vor incepe a ne cunoaste, vor invata drumul tarii noastre! Afisul m-a miscat atat de mult, incat eram gata sa-mi scot palaria si sa ma inclin inaintea lui.

“Exista vreo tara Romania?'

Suntem asa de putin cunoscuti! – Ca si cand n-am fi. “Roman?!' – “Exista vreo tara Romania?!'. Nu o data am auzit aceasta exclamatie, care ma demoraliza cu totul, cand imi aminteam ca, cu toate acestea, sunt in Franta!

Eram in omnibus, cand, dupa ce platesc biletul, un domn de vis-a-vis de mine imi spune cu aerul cel mai sigur din lume: – “D-ta esti spaniol!'. – “Deloc!'. – “Atunci esti roman!'. – “Asa e, cum de ati ghicit, caci nu am scos nici o vorba!'. – “Nu stiu, dar din felul d-tale de a fi am recunoscut ca trebuie sa fii spaniel'. – “Dar sunt roman!', replic eu zambind oarecum ironic. – “O, da, asa e, dar la urma urmei este cu desavarsire acelasi lucru'.

“Michel le Brave'

Romanii... a, da, “ii cunosc'... imi spune un francez, si incepe sa desfasure nenorocita noastra istorie. Incepu sa enumere, pe degete, pacostea navalirilor barbare pe capul nostru, retragerea in munti, incepu sa ne admire pe “Michel le Brave', pe care-l ridica, tinand cont de imprejurari, la inaltimea lui Napoleon; imi povesti epoca fanariotilor, totul, totul pana la “stralucita domnie a regelui Carol'. Triumfam, in sfarsit, ca vad ca istoria noastra incepe a fi cunoscuta, ca se recunosc straduintele noastre de a ne pastra neamul si limba. Dar bucuria mea nu a fost de lunga durata, caci acest asa de initiat personagiu, in curand incepu sa arunce biata noastra tara cand langa Grecia, cand la apusul Serbiei, si in curand, vazand ironia pe buzele mele, ne-a adus pana la coastele Spaniei! Acum regret ca n-am continuat, caci as fi avut placuta surpriza sa aflu ca Romania este vreo fosta provincie romana in Africa sau ca e vreo insula a Australiei. (…)

“Bulgar mai esti!'

Persoane culte, intre care directori de reviste tehnice, redactori de ziare, cu care zilnic vin in contact, stiu perfect ca sunt din Bucuresti, dar asta nu-i impiedica sa ma faca cand din Ungaria, cand din Serbia, cand din Bulgaria – mai ales din Bulgaria! Nu pricep de ce sunt mai cunoscuti bulgarii decat noi; – dar ceea ce stiu e ca ma revolt intotdeauna cand ma face cineva bulgar. Auzi, bulgar! Stiu ei ce inseamna a fi bulgar? Le-am explicat, si de atunci nu-mi mai zic “bulgar mai esti' decat cand vor sa ma tachineze sau sa imi zica: “Capsoman mai esti!'. (…) Pentru conformitate, G. Pacuraru, Paris, 1912.

Din “Universul', 10 iulie 1912; texte selectate de Magda Cristina Ursache