Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inchise mai tarziu ca niciodata astavara, dupa o stagiune careia se cautase a i se da cat mai multa suprafata, iata ca portile Teatrului National se deschid toamna aceasta mai curand ca niciodata, la 1 septembrie, pentru o stagiune ce se caracterizeaza de la inceput printr-o extraordinara scadere a numarului pieselor originale anuntate, de la 28 la 7. Sunt inca adanc mahnit ca lunga mea boala m-a impiedicat sa staruiesc asupra insemnatatii generale a stagiunii trecute in mersul teatrului nostru, cu atat mai mult cu cat noul director general al teatrelor a tinut sa-si duca la indeplinire un punct de vedere al sau personal in conducerea literara a teatrului. Si eu as fi vrut ca aceasta tendinta noua de indrumare a teatrului sa fie mult si larg dicutata, aceasta si in interesul Teatrului National, dar si a tinerei, mult prea tinerei inca literaturi dramatice nationale. Poate ca prima piesa romaneasca a stagiunii proxime sa-mi dea prilejul sa revin asupra argumentului si o voi face cu toata ingaduinta, cu toata condescendenta ce merita directorul teatrului, d. Bacalbasa, care, in masura puterilor ce i se pun la dispozitie si celor de care domnia sa dispune personal, urmareste un ideal artistic intre stravechile ziduri ale teatrului (...).
Despre gustul publicului
Am motive sa cred ca anticiparea deschiderii stagiuniii Teatrului National a fost bine primita in public. O intrebare ar fi daca acest surplus de munca convine artistilor, cu toate ca am vazut la unii dintre ei, si la cei mai de frunte, un acces ca de nerabdare cand, cu zece zile inainte de deschiderea teatrului lor, au injghebat, ca pe vremurile cele bune ale peregrinarilor actoricesti, trupa si spectacole de gradina, in concurenta puzderiei de cinematografe si in opozitia sistematica a vremii. (...) Mai corespunde aceasta dispozitie gustului public, care e vadit indrumat spre teatru. In afara de publicul obisnuit al teatrelor noastre: intreaga clasa de mijloc a societatii noastre, pe de o parte, iar de alta toata subtirea patura de sus, care a generat aceasta miscare inspre teatru si la noi, a mai adus un incontestabil folos miscarii si un intreg tineret – boem, as zice – artistic, pe care de un an sau doi incoace il vad zbatandu-se in jurul teatrelor, clamand, afirmandu-si nazuinti cotropitoare, strangandu-se in cenacluri, proclamandu-se maestri (...), din a caror galagie necontrolata reiese insa intretinerea si atatarea gustului pentru teatru (...).
Literatura dramatica?
Un fapt evident: scriitorii tineri nu sunt atrasi catre teatru. Nimic din ceea ce s-a anuntat, cu galagia de care vorbeam mai sus, ca se scrie sau ca se va scrie, nu s-a scris. Poate avea faptul consecinte pentru literatura dramatica? E de discutat. De altfel, bunavointa, tragere de inima, mai mult sau mai putin entuziasm, iata atmosfera in care Teatrul National isi incepe stagiunea (...). (Alecsandrescu-Dorna)
Din "Universul', 28 august 1912l; texte selectate de Veronica Bectas
Citește pe Antena3.ro
