x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acum 100 de ani. La şcoala crimei

0
12 Iun 2012 - 21:00
Intamplarea a facut sa asist acum cateva zile la un banal proces de furt, la o judecatorie de pace. Inculpat era un baiat de 16 ani, plapand, mic, ca nu i-ati fi dat nici treisprezece. Sparsese un dulap al stapanului sau, de unde furase vreo cincizeci de lei si doua ceasornice. Prins, el a fost anchetat de catre siguranta, si dupa ce facuse doua luni si mai bine de preventie, judecatorul l-a condamnat la sase luni si o zi inchisoare. Acesta este faptul.

O colecta pentru condamnat
Un om de lege (...) imi zice imediat dupa pronuntarea sentintei: "Sarmanul copil! Sase luni de inchisoare! Dar cincisprezece zile ar fi fost arhisuficiente!". Restul publicului din sala – erau oameni din toate categoriile sociale – isi manifesta nemultumirea intr-un chip mai putin teoretic; un frizer facu in graba o colecta, pe care o inmana nefericitului condamnat. Un avocat il sfatui sa faca apel, in vreme ce un om de bine ii lua numele, pentru a-i putea da o asistenta judiciara la acceptarea apelului. Dupa ce trecu prima miscare de compatimire, parasi sala in tovarasia generosului frizer. Omul era indignat: "Auzi dumneata! Sase luni de inchisoare pentru o fapta de copil! Si dupa ce facuse doua luni in preventie! Eu, sa fi fost dupa mine, il tineam cateva zile la politie si ii trageam in fiecare zi cate doua batai, ca-l faceam om de treaba, zau asa! Acum, il trimite pentru sase luni la puscarie si, cand o iesi de acolo, iese pungas in toata regula!".

Care e rostul gradatiei pedepsei?
Incotestabil, sentinta condamnatoare e de o severitate absolut nejustificata. (...) Legea prevede pentru astfel de fapte inchisoare de la 15 zile si lasa la latitudinea magistratului aprecierea quantumului pedepsei ce se cuvine vinovatului. Hotul de care ne ocupam nu avea in defavoarea lui nici macar aparenta unui tip pervers, cu instincte rele. Te uitai la dansul si ti se frangea inima vazandu-l mic, plapand, in uniforma denigratoare a penitenciarului.

Judecatorul nu e un gramofon al legii
S-a spus de nenumarate ori. Ea nu trebuie sa aiba menirea de a razbuna pe individ sau societatea. Pedeapsa are un rol moralizator, ea trebuie sa cate a indrepta pe cel care a gresit. Cum se va putea indrepta nenorocitul copil, care, gresind o data, e trimis, dupa doua luni de inchisoare preventiva, sa faca timp de sase luni scoala alaturi de pungasii incercati care umplu temnitele? Un prost serviciu s-a facut nenorocitului copil, dar un si mai prost serviciu s-a facut societatii. Ea a pierdut, cu siguranta si in chip iremediabil, un element care in nici un caz nu era predestinat sa-i faca rau... Imprejurarea denota insa, in acelasi timp, ca se impune o schimbare si in mentalitatea magistratilor: judecatorul nu trebuie sa fie un gramofon care sa repete articolele din cod, el e inainte de toate om.
Din "Dimineata" din 13 iunie 1912; texte selectate de Tudor Cires

Serviciul de email marketing furnizat de