Până când se va studia şi pune în executare canalul fluvial între Cernavodă şi Constanţa, singura lucrare menită a da viaţă unicului nostru port de la mare, propun să se construiască la Cernavodă un port de iernare. Acest port s-ar alimenta din sutele de şlepuri care plutesc între T.-Severin şi Sulina şi a căror capacitate trece de un milion de tone, tonagiu care este de 20 de ori mai mare ca tonagiul întregului parc de vagoane al CFR. Mare parte din aceste şlepuri se grăbesc a scoborî Dunărea în noimebrie, pentru a ierna la Sulina, unde grânele se vând iarna cu preţ bun. Dacă ar fi un port de iernare la Cernavodă, mare parte din aceste şlepuri ar găsi convenienţă să ierneze aci, căci ar scăpa de taxele Comisiunii Dunării de la Sulina. (...) Pentru realizarea acestei opere trebuie să se facă la Cernavodă cele mai perfecţionate maşini pentru transbordament din şlepuri în vagoane, aşa ca acest maşinism să rivalizeze cu elevatoarele de la Sulina. Portul de iarnă ar fi foarte lesne de construit, dat fiind că nivelul terenului de la Cernavodă se găseşte sub etajul Dunării (...). (B.G. Assan, inginer)
Din “Universul”, 10 decembrie 1912; text selectat de Magda Cristina Ursache