Acum 100 de ani. Tăierea râmătorilor

Se ştie că numai la 1 septembrie 1911 administraţia comunală a Capitalei a făcut obligatorie tăierea râmătorilor în abatorul comunal. De la acea dată şi până la 30 septembrie 1912, adică în intervalul de un an, s-au tăiat 59.586 râmători, din care s-au confiscat, mulţumită controlului sanitar sever, exercitat de cei 6 medici ai abatorului, în total 99 porci atinşi de tuberculoză şi 1912 (sic!) porci, adică 3,3%, cu cisticercoză.

Cum era înainte?
În cursul anului 1910, când tăierea râmătorilor se făcea prin curţile particulare, după datele statistice, s-au tăiat în Bucureşti numai 15.600 râmători şi în tot cursul anului nu s-au putut confisca de pe la diferiţi comercianţi de măcelărie decât un număr de 30 de râmători cu cisticercoză. Dacă cel puţin acei 15.600 râmători s-ar fi tăiat tot în abator, păstrând proporţia de 3%, ar fi trebui să se confişte în total 468 cel puţin.

Pagube şi pericole
Pe lângă pagubele ce se aducea în trecut comunei prin neîncasarea taxelor comunale cuvenite, se înţelege uşor la ce mari pericole se expunea publicul consumator din cauza imposibilităţilor în care era mai înainte serviciul veterinar, de a face un control riguros, în curţile particulare. Anul acesta, de Ignat, pericolul este mult diminuat. Ar fi de dorit, în interesul sănătăţii publice, ca măsura aceasta să se generalizeze în toate oraşele din ţară.

Serata Casei de Citire
Şi anul acesta comitetul Casei de Citire “Cetatea Crăciuna” a organizat o serată danţantă în seara de 26, pentru mărirea fondului bibliotecii. Biblioteca a fost întemeiată acum 3 ani şi are peste 4.000 de volume ale celor mai de seamă scriitori, cercetată de foarte mulţi cititori.
Din “Universul”, 21 decembrie 1912; texte selectate de Tudor Cireş