Acum 100 de ani: Vagabondajul copiilor. O plagă socială

De la o vreme si mai ales vara, nici chiar strazile din centrul Capitalei nu sunt scutite de larma si relele apucaturi ale micilor derbedei, pe care pana mai ieri eram obisnuiti sa-i vedem numai prin partile periferice ale orasului. Intr-adevar, pe o anumita distanta din Bulevard si Calea Victoriei, pe unde aglomeratia este mai mare si deci drumul mai frecventat, se observa zilnic o sumedenie de copii, desculti, fara nici un capatai, ca misuna de colo-colo. Si ce e mai grav, acesti vagabonzi in purtarea lor turbulenta scot tipete stridente, de alarmeaza lumea, unii cersesc acostand pe trecatori, iar altii cu experienta, mai rafinati, se indeletnicesc chiar cu furtul de pe la pravalii sau cu “gimnastica degetelor prin buzunare'.

Micii derbedei

E recent cazul cu spargerea debitului de tutun de pe Bulevard, unde autorii materiali ai furtului s-a constatat a fi dintre acesti derbedei. Si cate alte mici gainarii nu mai faptuiesc, ce raman de multe ori necunoscute si neinregistrate de ziare! Un strein care s-ar afla in trecere prin frumoasa noastra Capitala n-ar fi tocmai placut impresionat vazand cum mici derbedei umplu strazile, in plina libertate, cum se dedau la tot soiul de expediente, inseland caritatea publica si profitand de indulgenta politiei.

Raul care se intinde

Raul acesta, din care decurg atatea neajunsuri pentru societate, condamnabil din toate punctele de vedere, se intinde pe zi ce trece. Caci, de catva timp, se zaresc pe strazi, amestecati cu acesti vagabonzi, si niste “mici tiganusi', probabil copii de-ai lucratorilor de la binalele ce se construiesc in apropiere. Acesti mici tiganusi, numai in camasa, alearga de colo-colo si se agata de orice trecator pe care nu-l lasa pana nu-i da vreun ban; ori se tin de tramvaie si cu greutate accidentele sunt evitate. Se intelege usor ca libertatea aceasta si contactul micilor derbedei cu apasii, de care – slava Domnului! ­ avem destui, nu poate fi decat o primejdie sociala. Din aceasta pricina ei devin rai, perversi si refractari oricarui sentiment frumos; firea lor se perverteste si in vreme ce puteau sa fie utili, ajung periculosi societatii (…). Cand germenul viciului cuprinde sufletele acestor plapande fiinte, totul e prea tarziu si orice incercare de bine e infructuoasa (…).

Azilul de patronaj

La noi functioneaza de cativa ani “Azilul de patronaj', infiintat din initiativa particulara, pe langa “Societatea generala de patronaj'. Dar cu toata bunavointa si straduinta conducatorilor, acest azil e departe de a produce rezultate satisfacatoare. In adevar, ceea ce poate face el fata de marea majoritatea derbedeilor, cand azi acest azil nu e in stare sa adaposteasca decat vreo 40 de copii, din cauza lipsei de locuri? Fireste ca activitatea lui e restransa si nu lucreaza decat intr-o infima masura.

Din “Universul', 12 iulie 1912; texte selectate de Magda Cristina Ursache