x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acum 100 de ani. Viaţa călugărească

0
01 Aug 2012 - 21:00
La noi, manastirile au fost cele dintai asezaminte de cultura nationala, caci in ele s-a pastrat graiul romanesc si s-au tiparit primele carti in limba stramoseasca. Calugarii erau dascalii poporului. Calugarii si calugaritele se ocupau cu diferite mestesuguri casnice, iar gospodariile manastiresti erau in tara noastra singurele ferme model unde se cultivau pomi cu fructele cele mai gustoase si viile cele mai delicioase. Se mai ocupau de pictura, sculptura si altele. Calugaritele se ocupau de cele mai frumoase lucrari casnice, unde invatau si domnitele voievozilor, si jupanesele din familiile boieresti.

Bolnitele din manastiri
Pe langa aceste ocupatii, calugarii si calugaritele se indeletniceau cu cautarea bolnavilor, asa ca cele dintai asezaminte spitalicesti din tara noastra erau vechile bolnite manastiresti, din care au iesit spitalele de azi alipite pe langa diferite manastiri ca: Spitalul Coltea din Bucuresti si Sf. Spiridon din Iasi. Calugarii, in vremea aceea erau singurii doftori, si sufletesti, si trupesti, ai poporului.

Ce a schimbat secularizarea?
Asa erau manastirile noastre. De la o vreme incoace insa s-au schimbat lucrurile. Secularizarea averilor manastiresti din tara se impunea ca un act de patriotism si ca o necesitate sociala. Dar, dupa secularizare, gospodariile manastiresti s-au parasit. Nepasarea pentru calugari si ocupatiunile lor a fost imparasita chiar de acele fete bisericesti care aveau chemarea si sarcina de a se ocupa de calugari si de manastiri. Starea din urma in care ajunsese manastirile dovedeste aceasta. Spre multumirea tuturor celor care cunosc trecutul manastirilor noastre, in timpul din urma se vad oarecari inceputuri pentru o noua indrumare a calugarilor si calugaritelor din manastirile noastre. Episcopii si mitropolitii lucreaza in directia aceasta.

Atelierele de tesatorie de la Varatec si Agapia
Cei care au vizitat manastirile Moldovei s-au putut convinge de staruinta cu care IPSS Mitropolitul Pimen lucreaza pentu indrumarea manstirilor. La Agapia si Varatic, Inaltul Prelat, ajutat de ministerele de industrie si de culte, a infiintat ateliere pentru lucrari de gospodarie casnica precum: cusaturi traditionale, tesaturi de panzeturi si lanuri, scoarte si covoare, tricotajul si broderia bisericeasca. Spre a pregati pe calugarite pentru aceste frumoase ocupatiuni, a trebuit infiintata scoala de adulte, deoarece se gaseau aproape 70 la suta care nu stiau carte.
Dam aici o vedere luata la Manastirea Varatic din atelierele infiintate de IPS Mitropolitul Pimen la aceasta manastire.
Din "Universul", 2 august 1912; texte selectate de Magda Cristina Ursache

Serviciul de email marketing furnizat de