Acum 100 de ani. Ziariştii şi Puterea

Genul cel mai usor in ziaristica e cel violent si treaba e cu atat mai usoara cu cat persoanele pe care le ataci sunt mai sus puse. Ii alegi, de pilda, meseria de a ataca pe Voda. Aceasta e o afacere de doua ori avantajoasa. Intai ca treci in fata imbecililor drept un cavaler fara teama si al doilea nu risti nimic, stiind mai dinainte ca nimeni nu-si va pune mintea cu tine sa-ti ceara socoteala. Acest gen de gazetarie mai prezinta si un al treilea avantaj, cel principal. Nu-i deloc periculos nici pentru cel atacat. Bati marea cu biciul si atat. Nu poti nici sa o turlburi, nici sa-i rapesti maretia. Publicul iti citeste insanitatile care ii intra printr-o ureche si ii iese prin cealalta. Nu-i ramane din cele citite nimic, nici in minte, nici in inima.

Campaniile patimase nu prind niciodata
Argumentele-ti slabe, idioate, strigatele tale in care predomina tonul fals al nesinceritatii se izbesc in bara tribunalului suprem al opiniei publice si se spulbera fara urma. Esti condamnat si azvarlit ca o zdreanta, oricat de insolente ar fi titlurile ce le pui in capul articolelor tale de ziarist neresponsabil si de neluat in seama. Genul acesta usor de gazetarie a fost incercat si in trecut de oameni cu oarecare greutate, nu asa. Toti insa mai tarziu si-au recunoscut greseala si au devenit cele mai solide parghii ale Tronului. Cauta deci cat poftesti in colectiile ziarelor vechi si scoate cate citate vrei de acolo, din articole scrise, cu decenii in urma, de aceste personalitati, sub impresia cine stie carei pasiuni politice trecatoare! Nu vei ajunge la nici un rezultat. Vorbe goale, care nu pot trai in fata evidentelor faptelor mari, glorioase. Se intelege de la sine ca acesti oameni mari, acest Voda, de care spuneam, chiar trebuie sa fie oameni mari, fara patare in tronul pe care sunt asezati. Ca mai sunt pe alocurea si conducatori netrebnici, cu slabe puteri, care trebuie zgaltaiti, ca sa-si creasca vlaga ori sa-si paraseasca locul lasandu-l altora mai vrednici. No-i vorba insa cu Voda Carol al nostru.

Un rege constitutional
Si de aceea Voda, cu toate atacurile tale cu pusca goala, continua a trona nu numai pe tronul tarii, ci, ceva mai mult, in inimile tuturor, mai iubit, mai adorat ca niciodata. A face raspunzator pe un rege constitutional de lipsurile de care poate sa sufere o tara e o copilarie. Si a cere ca o tara sa fie perfecta din toate punctele de vedere, sa fie un paradis, e o copilarie si mai mare. E un adevar etern ca perfectiunea nu se atinge niciodata, nici de tari, nici de indivizi. Totul e sa stii sa dai din maini si din picioare, ca sa te apropii cat mai mult si cat mai curand. Si Romania, in ciuda imprejurarilor anevoioase prin care a trecut, se afla pe calea aceasta, a progresului.
Din "Universul", 11 septembrie 1912; texte selectate de Veronica Bectas