x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Antim Ivireanul, Sfântul cărturar

Antim Ivireanul, Sfântul cărturar

de Luminita Ciobanu    |    24 Sep 2012   •   21:00
Antim Ivireanul, Sfântul cărturar

Crestin ortodocsii fac zilele acestea pomenirea a doi importanti sfinti romani. Prin urmare, la 26 septembrie este sarbatorit Sfantul Voievod Neagoe Basarab, in timp ce la 27 septembrie este praznuit Sfantul Ierarh Martir, Antim Ivireanul, Mitropolitul Tarii Romanesti, despre a carui viata, incarcata de virtuti duhovnicesti, va vorbim inca de astazi. S-a nascut in Iviria, pe la 1650, iar parintii sai, dreptcredinciosii Ioan si Maria, i-au dat numele Andrei. Avea putin peste 30 de ani cand a fost luat rob si dus la Constantinopol, unde a indurat amaraciuni si umilinte. Dupa o vreme a fost rascumparat de Patriarhia ecumenica, unde a invatat sculptura in lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum si limbile greaca, araba si turca.

La recomandarea Patriarhului Ierusalimului, Dositei Notara, in 1960 a fost adus in Tara Romaneasca de Constantin Brancoveanu ca sa ajute la tiparirea cartilor bisericesti. A imbracat haina monahala, primind numele Antim, si a fost hirotonit ieromonah.

In vara anului 1691, dascalul lui Antim in arta tiparului, fostul episcop al Husilor, Mitrofan, ii lasa in grija tipografia Mitropoliei Tarii Romanesti. Ieromonahul Antim a devenit egumen al Manastirii Snagov in vara anului 1694 si a creat o renumita scoala tipografica, ostenindu-se neincetat pentru desavarsirea mestesugului tipografiei. "Cati dintre sutele de bucuresteni care, in zilele toride de vara, se duc sa-si petreaca un sfarsit de saptamana la Snagov mai stiu ca, in insula din mijlocul lacului, acolo unde se inalta o straveche manastire, a trait si a muncit candva iscusitul tipograf Antim din Iviria?", se intreaba, pe buna dreptate, Radu Albala in volumul "Antim Ivireanul". Mai apoi, in 1701, vechea tipografie din Dealul Mitropoliei a fost reorganizata si a inlocuit-o pe cea din ostrovul Snagovului. In 1705, parintele Antim Ivireanul este intronizat episcop la Ramnic. "Inconjurat de ucenicii lui tipografi (zece carti, dintre cele sapte in limba romana, sunt rodul stradaniilor acestor ani) si de mesterii zugravi care il indruma cu gust si intelepciune, Antim continua sa stea cu cinste in scaunul Ramnicului. Talentul si vrednicia lui il fac sa urce mereu mai sus si in pretuirea domnului: atunci cand, la 29 iunie 1707, Brancoveanu oficiaza (...) tarnosirea Bisericii Sf. Gheorghe Nou, poftind la ceremonie pe patriarhul Ierusalimului si atatia alti prelati straini, Antim este singurul arhiereu roman pe care cronica oficiala il pomeneste printre inaltii oaspeti de la Bucuresti", mai aflam din scrierile lui Radu Albala. Din mainile parintelui Antim au iesit carti de mare pret precum "Antologhionul" (1697); "Marturisirea Ortodoxa" (1699); "Carte sau lumina" (1699); "Invataturi crestinesti" (1700); "Floarea darurilor" (1701); "Liturghierul greco-arab" (1701) – prima carte imprimata cu caractere arabe. Cea mai valoroasa opera literara a mitropolitului Antim Ivireanul este "Didahiile", 28 de predici rostite in cursul arhipastoririi sale la diferite sarbatori imparatesti sau ale Maicii Domnului si ale sfintilor, la care se adauga sapte cuvantari ocazionale de la cateva evenimente importante.

La 22 februarie 1708, in Duminica Ortodoxiei, parintele Antim Ivireanul a fost inscaunat mitropolit al Tarii Romanesti. Imediat dupa intronizare, mitropolitul Antim a mutat tipografia de la Ramnic la Targoviste, unde a imprimat alte 18 carti, dintre care 11 in limba romana. Prin smerenia si intelepciunea sa, parintele Antim a luminat viata duhovniceasca a vremii. A cules intelesurile Evangheliei din nemarginita gradina a frumusetii duhovnicesti si le-a exprimat in limba romana.

In 1714, cand o panica ingrozitoare cuprinsese strazile Bucurestiului la auzul vestii ca vin nemtii, "inspaimantat, Nicolae voda Mavrocordat aduna la curte pe ostenii si pe negustorii turci, pe cativa boieri si pe mitropolitul Antim Ivireanul, isi face in pripa bagajele si, chiar in faptul serii, impunge fuga spre Giurgiu", spune Radu Albala. Obositi, calatorii se opresc peste noapte in bordeiul unui taran din satul Odaile, loc in care mitropolitul il instiinteaza pe voda ca se intoarce la Bucuresti, oras "lasat de izbeliste". Decizia sa este ferma: nu putea lasa turma fara pastor. Cum vestea sosirii nemtilor fusese doar un foc de paie, voda se intoarce la Bucuresti si trimite de urgenta cativa ceausi la Mitropolie, sa-l aduca degraba pe parintele Antim. "Tarat de barba si de par, el vede insa, in loc de obrazul domnului, mucedul intuneric al unei temnite", scrie Radu Albala. In martie 1716 a fost condamnat la inchisoare pe viata la Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe drum insa, ostasii turci l-au omorat si i-au aruncat trupul in apele Raului Tungia, un afluent al Maritei, langa Adrianopol, in Bulgaria de astazi.

×