Anul nou bisericesc a început în prima zi de toamnă

Asa cum 1 ianuarie are o semnificatie speciala, fiind prima zi a noului an calendaristic, tot in acest fel, ziua de 1 septembrie are o insemnatate aparte pentru crestinii ortodocsi, fiind inceputul anului nou bisericesc.

Am ales sa discutam despre acest important eveniment al crestinatatii intrucat, potrivit traditiei mostenite din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua in care Dumnezeu a inceput crearea lumii si, in acelasi timp, momentul in care Mantuitorul a inceput propovaduirea Evangheliei Sale. Trebuie spus de asemenea faptul ca obiceiul calcularii anului eclezial incepand cu prima zi de toamna vine din Antichitate, este o traditie veche, iudaica, pe care biserica crestina a mostenit-o.

Anul bisericesc se imparte in trei mari perioade liturgice, care marcheaza timpul in functie de Invierea Domnului Iisus Hristos: Triodul, Penticostarul si Octiohul. Perioada Triodului tine de la Duminica Vamesului si a Fariseului – cu trei saptamani inainte de Postului Pastilor – pana la Duminica Invierii. Odata cu Sfintele Pasti debuteaza perioada Penticostarului, ce dureaza pana la duminica intai dupa Rusalii, numita si Duminica Tuturor Sfintilor. Perioada Octiohului – postpascala – tine tot restul anului, pana la inceputul Triodului, fiind cel mai lung interval din cursul anului bisericesc.

"Trebuie sa stim ca Biserica lui Dumnezeu praznuieste «Indictul» (la romani insemnand porunca si aratare), luand obicei de la cei batrani; ca era obicei, la romani, sa se faca incepatura anului de la acest Indiction, adica la 1 septembrie. Si pentru ca in aceasta zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos in Sinagoga iudeilor, si dandu-I-se cartea lui Isaia proorocul, si deschizand-o a aflat locul unde era scris: «Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti saracilor, a vindeca pe cei zdrobiti la inima, a propovadui robilor slobozenie si orbilor vedere. A slobozi pe cei sfaramati intru usurare, a propovadui anul Domnului cel primit» (Luca 4, 16-22 dupa Isaia 61, 1-2). Apoi, dand Cartea slugii si sezand a zis: «Ca astazi s-a plinit Scriptura aceasta in urechile voastre». Cat s-au si mirat popoarele de cuvintele darului ce ieseau din gura Lui. De asemenea, traditia spune ca si poporul evreu a intrat in Tara Fagaduintei in aceasta luna de Septembrie." (Vietile Sfintilor de peste tot anul)

Totodata, nu trebuie sa uitam ca ne aflam in cea de-a treia zi a lunii septembrie, in care crestin-ortodocsii il pomenesc pe Sfantul Sfintit Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei. Sinaxarul ne spune ca Sfantul Antim era inalt ierarh atunci cand, din porunca imparatului Diocletian (284-305), in anul 288, s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douazeci de mii de crestini –mucenici praznuiti la 28 decembrie. "El s-a aflat in fruntea credinciosilor sai in aceasta incercare si i-a incurajat sa-si puna in Dumnezeu toata increderea si nadejdea. Atunci, prin harul si providenta lui Dumnezeu, sfantul Antim si alti cativa crestini au scapat de moarte si s-au ascuns in muntii din imprejurimi. Dar, dupa cativa ani, ei au fost prinsi si Sfantul episcop a fost adus legat inaintea lui Maximian (305-311), unde se aflau de fata toate uneltele cele pentru chinuire. Si, de vreme ce-l intrebara, a marturisit cu indrazneala si nesilit de nimeni pe Hristos. Pentru aceea intai i-au zdrobit coastele, apoi l-au ranit cu fier incins; l-au intins gol deasupra unor harburi si l-au batut cu toiege; l-au incaltat cu incaltaminte de arama arsa in foc, si apoi i-au taiat capul. Dar, minunea lui Dumnezeu, si dupa moartea Sfantului parul a continuat sa-i creasca pe capul taiat." (Vietile Sfintilor de peste tot anul)