Astăzi e ziua ta: Adriana Trandafir

Adriana Trandafir împlineşte astăzi 54 de ani. Cum se defineşte Floarea de Colţ (a regizorului Alexandru Dabija, din piesa "Aventurile lui Habarnam")?

O fată tristă plină de umor
"Mi-a fost greu să înţeleg că orice lucru - oricum l-ai tăia - are două feţe. Şi trebuie să înfrunţi cele două feţe, deopotrivă... Am refuzat şi refuz în continuare să trăiesc în lumea mea... Dacă am urât ceva în viaţă a fost să spun: «Tu nu ştii nimic, pe vremea mea»... Voi încerca să trăiesc în vremea de astăzi. Copiiilor mei - Maria Speranţa (10 ani) şi Ştefan (19 ani) nu vreau să le spun cine am fost eu, ci să-i educ prin cine sunt eu ACUM. Ca drept dovadă, la vârsta asta am mai făcut o facultate. Vreau să trăiesc ACUM. Dar mă doare că, dacă mama îmi spunea să mă uit în jur şi să învăţ de la cei de lângă mine, eu le spun copiilor mei să nu se mai uite în jur! Din nefericire, noi şi copiii noştri trăim văzând şi ce se întâmplă în jur. Or, ceea ce se întâmplă este o tragedie. Exemplul pe care îl pot da eu în casă nu este, din păcate, la fel de puternic ca exemplele negative din lume. Lupta cea mare a noastră, a părinţilor din ziua de astăzi, este să îi facem pe copii să trăiască între cum sunt educaţi în cămin şi cum sunt educaţi de societate... Nu putem să-i ţinem într-un clopot de sticlă, dar, în acelaşi timp, niciodată nu le voi spune copiilor mei să calce peste cadavre ca să ajungă departe. Nu le voi putea spune să nu aprecieze valorile! Niciodată! Nu pot să-i educ altfel de cum am fost eu educată. Deşi le-am mai reproşat părinţilor mei că nu m-au educat pentru vremurile pe care le trăiesc eu..."


"MĂ MUT LA MAMA"
"Sunt un om norocos, fiindcă pot să dobândesc totul cu zbucium. Văd, mănânc, respir, sunt sănătoasă, am născut doi copii sănătoşi, fapt pentru care nu am îndeajus cuvinte şi rugăciuni să-i mulţumesc lui Dumnezeu. Am avut un accident şi vreo opt luni am ieşit din lumea celor activi şi nemulţumiţi de ceea ce au. Îmi doream atâtea lucruri, dar, în cele din urmă, am realizat că-mi doream un singur lucru: mă rugam la Dumnezeu să-mi redea demnitatea de a merge singură la toaletă.

Mi-au trebuit 54 de ani să înţeleg că sănătatea fizică şi mentală este mai importantă decât orice pe lume. Eu nu-mi mai doresc absolut nimic. Am avut de toate, şi bune, şi rele. Mă rog la Dumnezeu să ne mai dea sănătate atât mie, cât şi familiei mele şi să le dea înţelepciune celor care nu ştiu să aprecieze sănătatea şi puterea de a fi «zbuciumat»....

De ziua mea voi fi la Piteşti, în oraşul meu, unde voi juca în spectacolul «Mă mut la mama» - în regia lui Gelu Colceag. Este o premieră pe care am avut-o acum de curând, împreună cu Gabriel  Fătu, Andreas Petrescu... Chiar mă întorc la mama, la părinţii mei... Sunt emoţionată că tatăl meu, care are 87 de ani, va fi în sală. Din păcate, mama nu poate veni să mă vadă, din motive de sănătate. Îmi vor fi alături şi prietenele mele de la grădiniţă, şi colegii mei de şcoală şi de liceu - cu care anul acesta avem întâlnirea de 35 de ani. I-am invitat şi pe profesorii mei dragi, pe Ion Popa, care m-a găsit printre copiii satului meu, mi-a spus că voi fi actriţă şi m-a urcat pe scenă, pe diriginta mea - Iliescu Georgeta -, care m-a susţinut să merg la facultate, care m-a ajutat enorm şi mă ajută şi acum, chiar dacă are o vârstă venerabilă. O iubesc pentru că a văzut în fetiţa de la ţară actriţa de astăzi. Nu ştiu dacă e bună, dacă e rea, rămâne la atitudinea publicului...  

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învăţat să iubesc cartea, oamenii, florile, animalele şi că pot dărui iubire fără să aştept să primesc mai întâi."