Astăzi e ziua ta: Alexa Visarion

In incercarea de a descoperi ecoul vocii ascunse a artistului invatam. De la regizorul Alexa Visarion am invatat enorm. Ceea ce deosebeste cel mai mult un adevar de alt adevar este adevarul initial in succesiunea timpului. Adevarul democratiei, adevarul iubirii, adevarul libertatii. De multe ori e mereu altul in timp ce el ramane acelasi. Cine-l strica, cine-l inalta? Noi, oamenii. Facem ceva numai pentru inaltarea adevarului sau facem prea putin? Nu stim. Adevarul este dincolo de slabiciunile noastre. Nu exista un adevar al lui z sau adevar al lui y, ci adevar. Pentru acest adevar merita sa intelegi traseul pe care trebuie sa-l urmeze un om pentru a nu fi in afara adevarului, a vietii lui, a societatii lui, a tarii lui. Alexa Visarion a avut un an plin, a scos o carte la Editura Bybliotek, "Goana pe nisip', eseuri si cugetari despre munca, viata si intalnirile sale. Regizorul implineste astazi 65 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!'

Pentru curajul de a trai merita intotdeauna sa traiesti
Am fost pentru o saptamana in Statele Unite, la Washington, Boston si New York, pentru ca vom deschide filiale ale Asociatiei Culturale Diallog, care anul acesta implineste zece ani de activitate. In acelasi timp am oferit Premiile Diallog pentru aceasta editie jubiliara mai multor personalitati. Doamnei Merrie Blocker, adjunct de atasat cultural, in perioada cand am plecat eu in America, cu o bursa Fulbright si care i-a sustinut mult pe toti intelectualii si artistii romani care aveau sansa sa poata lucra, studia sau cerceta acolo, i-am acordat Premiul Eugene O'Neil. Premiile au valoare simbolica conferita de numele lor.

Ieri am implinit 45 de ani de casnicie. 45 de ani de cand ne-am asezat in fata altarului eu si Veronica, sotia mea, si am cerut binecuvantarea lui Dumnezeu pentru aceasta casnicie in care exista implinire, seninatate, lumina, neliniste, dar care exista si rezista la tot ce se cheama atacul timpului. Avem o familie cu doi baieti minunati. Cristian Alexa traieste si munceste la New York, director la 303 Gallery, iar Felix Alexa este un regizor apreciat si cunoscut. M-am casatorit pe 10 septembrie, iar pe 11 este ziua mea. Deci la 20 de ani fara o zi. 11 septembrie 2012 este o zi mai speciala. Implinesc 65 de ani, o varsta care marcheaza intrarea in varsta a treia din plin. In acelasi timp e soare afara, e inceput de toamna, am senzatia ca se poate continua, ma simt in putere, ma simt cu incredere in ceea ce se cheama profesia de regizor si de profesor in artele spectacolului. A fost un an cu neliniste multa, dar si cu implinire. Am facut doua spectacole importante la Teatrul National Radiofonic, o adaptare pornind de la «Conu Leonida», «Nocturnele lu’ Leonida», in care folosesc textul lui Caragiale, dar si texte despre Caragiale din analize critice pertinente si opiniile lui Caragiale despre societate, despre timp, despre aceasta mistificare generala care guverneaza din pacate de atat timp si parca nu are sfarsit, mistificarea din societatea romaneasca. Totul devine un anumit tip de minciuna care tine loc de adevar. Am mai facut un spectacol in care am pornit de la un scenariu, de data aceasta, avand ca baza piesa lui Cehov, «Cantecul lebedei» numit «Noaptea nebunilor». Impreuna cu Centrul Regional de Radio de la Cluj, avandu-l in distributie pe Anton Tauf, cu care n-am mai lucrat de mult timp si care este un actor de mare prestigiu, pe nedrept uitat. Am fost prezent si eu in distributia piesei, care este un omagiu pe care regizorul il aduce actorului. Am interpretat rolul sufleorului, cel care il sustine pe actor. Am terminat in primavara la Teatrul National din Cluj o versiune scenica a piesei lui Mihail Sebastian «Steaua fara nume»cu o distributie excelenta. Acum incep la Odeon un proiect, ma intorc aici dupa multi ani, si fac un spectacol Caragiale cu Razvan Vasilescu. Apoi am propus Teatrului Bulandra un text excelent scris de John Logan, o piesa care se numeste «Red». Sper ca Alexandru Darie sa citeasca textul si sa-i placa la fel de mult cum mi-a placut si mie. Am vazut acest spectacol acum trei ani pe Broadway. Un text care merita sa existe si in Romania pe o scena atat de prestigioasa cum este cea a Teatrului Bulandra.

Dupa ani si ani o sa incep dupa 1 ianuarie 2013, sper sa nu fie cu ghinion, de altfel nu cred in ghinionul lui 13 pentru ca 1 inseamna numar de baza, inceputul, iar 3 inseamna trinitate, o versiune mai saraca din punct de vedere financiar decat ar fi pretins scenariul original al mitului mesterului Manole. Un film mai sarac pentru ca nu mai sunt bani pentru filme care pun in discutie miturile nationale. Un film despre dificultatea de a face un film despre mitul creatiei si o parte din mitul creatiei care se poate face din aceasta dificultate ce trebuie sa si reziste. Un film despre intamplarile care ne creeaza acea neliniste care, de multe ori, cel putin mie imi da vitalitate si energie. 65 de ani inseamna incredere ca necazurile vor trece, ca tot ce inseamna spaima, durere, se asaza undeva intr-un adanc si dispare din planul meu vital imediat. Puterea, dragostea, placerea de a gandi si munci impreuna cu cei care formam o familie. O familie care are rangul nobletei acordat de Shakespeare, Caragiale, Cehov, Pirandello, Dostoievski. O lume a artistilor in care menirea de baza este aceea de a semnifica, de a deschide viata spre viata, de a da putere vietii sa lupte impotriva intunericului care o impresoara de multe ori. Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri in viata unui om este sa traiasca avand intelegere, discernamant, curaj. Pentru curajul de a trai merita intotdeauna sa traiesti'.