Astăzi e ziua ta... Anatol Codru!

Mâine, apreciatul scriitor şi cineast îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Toate depind, totul depinde; Destinul de un fir de păr,/ Cum de o lacrimă depinde/ Nivelul apelor în mări. Totul depinde... Luaţi aminte", scrie Anatol Codru.

"Anul care se adaugă de la sine vieţii mele, anul 2009, este, cu părere de rău, şi anul care reduce nemilos şi hulpav din durata zilelor care mi-au mai rămas să le trăiesc în febra căutării de sine a artistului.

Şi e firesc să se întâmple aşa, şi este normal şi de toată legea propriei mele naturi şi propriilor mele pasiuni să protestez şi să opun rezistenţă ignobilei încetiniri, încurajând elanurile şi speranţele dăinuirii prin cuvântul şi cărţile pe care le-am scris, filmele pe care le-am creat rămânând a fi doar o frumoasă amintire pentru care s-au cheltuit tone de sănătate, dar şi bună seama conştiinţei şi convingerii că am fost şi sunt în permanenţă chematul şi alesul de elită al acestei minuni a lumii, arta cinematografică.

În cariera mea am respectat cu stricteţe regula şi normele bunei-cuviinţe, măsurile şi tipticurile responsabilităţii depline faţă de profesia pe care am ales-o.

În «Piatra de citire», cartea cărţilor, la care am asudat o viaţă, alături de bucuriile primare ale copilăriei, s-au sedimentat trăirile pe viu ale unei epoci atroce, ale unor vremuri de junglă comunistă în care au dominat minciuna şi nedreptatea.

Talentul, harul dumnezeiesc cu care este înzestrat creatorul de bunuri materiale şi spirituale este asemeni Duhului Sfânt, el nu are culoare şi nu ţi-l poţi atribui şi alege drept sfetnic şi tovarăş de drum după propriile dorinţe. Talentul este proprietatea divină a întregului univers spiritual, este partea dialectică a echilibrului şi a armoniei umanului în spaţiile şi procesul descoperirii propriei lui identităţi.

Talentul trebuie îngrijit, cultivat, încurajat şi ferit de microbul morbid al leneviei, al cramponării şi al dospirii lui în propriile aureolări decorative.

Filmele sunt segmentul de istorie şi calvar în care s-au zbătut şi au îndurat împilarea, batjocura şi umilirea demnităţii lor românii-basarabeni. Timpul şi istoria sunt cele două componente ale neputinţei de a reveni a doua oară şi a relua cu revendicări şi mustrări de conştiinţă viaţa de la început. Timpul este ireversibil, istoria este o vagă amintire a celor nerealizate.

Dacă aş reveni la începuturile mele, aş lua cu mine anii năstruşnici ai copilăriei, dar şi pasiunea mea pentru bogăţia şi frumuseţile perene ale cuvântului românesc, pentru imaginea netrucată a celor văzute de mine cu ochiul minţii, necompromiţând sub toate aspectele nobila misiune ce o are ecranul cinematografic şi scena teatrului cărora m-am consacrat."