x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Andrei Păunescu

0
Autor: Claudia Daboveanu 02 Mai 2011 - 17:30
Astăzi e ziua ta: Andrei Păunescu Christian Silva/Jurnalul Naţional


163378-cs-20110111094647001.jpgAstăzi, Andrei Păunescu împli­neş­te 42 de ani.

Jumătatea vieţii...
"Jumătatea vieţii la 42 de ani? La 39 de ani, Eminescu murea cu opera inegalabilă, terminată şi lăsată nouă, aşa cum încă nu o putem cuprinde nici azi. La 21 de ani, Labiş scri­sese cele două cărţi pe care nimeni nu i le mai poate scoate din cultura română. Aşa că deja, la 42 de ani, nu e chiar jumătatea vieţii. Sigur că, de exemplu, la 42 de ani, Arghezi mai avea vreo cinci ani până să debuteze cu un volum de versuri, iar tatăl lui Da Vinci mai avea de aşteptat 18 ani până să-l facă pe fiul său genial... O casă am construit, copii am făcut, pomi am sădit, fără număr. Aşa că mă uit înapoi fără mânie, uneori cu mândrie, alteori cu ceva ciudă... În urmă, mai văd nişte mii de întâlniri cu oamenii, care contează cel mai mult, fie la Cenaclul Flacăra, fie în con­certele cu trupa Totuşi. Văd căr­ţile, desenele, fotografiile, interviurile şi articolele publicate şi, nu în cele din urmă, văd urmaşii mei. Mai văd cele câteva zeci de ţări în care am ajuns, văd familia care mi-a rămas, văd amin­tirile cu oameni dragi sau cu ina­mici. De toate acestea sunt, în mare măsură, mândru. De aici înainte, văd, cu iresponsabilitatea celui care nu vrea să accepte ma­turizarea, că abia trebuie să mă apuc de treabă, deşi, de mic, am tot fost pus la treabă. Pentru mine, cel de azi, cel mai mult contează aceleaşi lucruri esenţiale care au contat mereu: să iu­besc, să cânt, să scriu, să am alături – nu ca o cuşcă – familia, să văd, să um­blu prin lume, să vorbesc, să nu sufăr prea mult, să citesc şi să ascult ce îmi place şi nu ce cred alţii că trebuie. Văd că vreau să nu trec neobservat. Totuşi, mă interesează din ce în ce mai puţin să nu-i deranjez pe alţii şi acest soi de egoism cred că e o virtute a celui care urăşte ipocrizia şi iubeşte viaţa reală, după ce a înţeles că nu-i poate mulţumi pe toţi şi că nu merită să îşi cedeze viaţa oamenilor sau ţintelor care încearcă să acapareze destine, spre binele lor, nu spre binele meu sau al tuturor. Sunt mult diferit de dumneavoastră? Cred că nu!"
Citeşte mai multe despre:   andrei paunescu

Serviciul de email marketing furnizat de