Astăzi e ziua ta, Andrei Păunescu. „Mă simt undeva între 12 și 78 de ani”

Spiritual, este mai liber și mai bogat ca niciodată. Emoțional, ca orice bărbat, nu a depășit vârsta de... 12 ani. Astăzi, Andrei Păunescu împlinește oficial 45 de ani. Îi doresc să-i stăp~nească frumos, pentru a le face loc și celorlalți ani ce va să vină...

Jurnalul Național:Te afli la vârsta la care îți poți permite orice? Dacă nu este așa, când crezi că va veni acea vârstă?
Andrei Păunescu: Toată viața am avut sentimentul ambiguu că nu-mi permit să fac tot ce aș vrea, când și cum mi-aș dori, dar, în același timp, că mi-e ruşine de cei față de care sunt mult mai norocos, mai liber. De câțiva ani, am învățat că e bine să faci doar ce vrei, pentru că nimeni nu ține minte aproape nimic din ce sacrifici de dragul altora.

Ai construit o casă, ai făcut copii, ai sădit pomi...
Da, da, da!... Cum spunea un hit al trupei Trio, pe care îl cântam la Cenaclul Flacăra, când încă nu îmi luasem buletinul (în 1983). Am scris și cărți, cântece, articole, am făcut emisiuni de radio şi TV, am avut studenți grozavi, am călătorit în toată lumea.

Ai făcut de toate, poate cât alți oameni - în trei vieți! Ce mai ai de făcut?
Mai am de scos vreo 10 albume folk-rock (singur și cu trupa Totuși), mai am de tipărit vreo 20 de cărți (poezii, publicistică, interviuri, Cenaclul Flacăra, proze, cursuri universitare, perle din mass-media comentate, pamflete, desene, reportaje, poze comentate, memorii și altele).

Cu ce ai rămas dator față de tine?
Cu statutul de tată adevărat, cu niște lecturi esențiale, cu mai multă grijă față de sănătate, cu mai multă generozitate și înțelegere față de cei apropiați.

-A fost (este) timpul îngăduitor cu tine?
- Da și, tocmai de aceea, uneori l-am pierdut, căzând în capcana amânărilor.

Va sosi clipa în care o să te gândești ce bine era la 30 de ani? Dacă nu cumva a venit...?
N-a venit, Doamne-ajută, nici acum, la 45! Dimpotrivă, sunt fericit că, uitându-mă în urmă, încă nu găsesc o perioadă în care să-mi doresc să revin. {tiu că unii s-ar putea uita strâmb la acest răspuns, după ce, în ultimii ani, mi-am pierdut, pe rând, tatăl, sora mai mare, mama, cățeaua și ceva investiții sentimentale. Dar, când îi aveam vii și aproape pe toți ai mei, mi-era groază că s-ar putea să trăiesc clipa pierderii lor. {i, de aceea, învăț să mă bucur de ceea ce este, nu de ce a fost sau de ce ar mai fi putut fi, dacă... Semn că sunt fie cel mai mare norocos, fie cel mai mare inconștient, fie cel mai nou intrat printre înțelepți.

Da, știu, mintea ta nu ține cont de buletinul de identitate... Chiar așa, câți ani simți că ai?
Trupeşte, sunt același leneș de la 5, 15, 25 şi 35 de ani, așa că nu simt schimbări importante. Sufletește, n-am ce să mai pățesc: am fost bătrân de mic. Spiritual, sunt mai liber și mai bogat ca niciodată. Emoțional, ca orice bărbat, nu am depășit vârsta de 12-13 ani, când încetăm să evoluăm, pentru că dăm de dragoste, de fotbal și de muzica bună. Așa că, punând cap la cap toate acestea, mă simt undeva între 12 și 78 de ani.

Cât de des te uiți în oglindă?
Foarte des, pentru că am un păr (bine că-l mai am!) care nu stă cuminte nici lung, nici scurt. În plus, mă uit pentru că trebuie să fac ceva ce-mi produce iritare (la propriu și la figurat): bărbieritul. Iar, înainte de spectacole sau de emisiuni TV, e bine să mă asigur că nu am un găinaț în creștet, chiar dacă e norocos.

Îți place ce vezi?
Da. Nu râdeți, pentru că așa e. Nu-s narcisist, ci doar încerc să mă uit la mine însumi fără rușine. Dacă mi-ar fi silă, lehamite sau urât de ce mi-ar arăta oglinda, n-aș mai avea ce căuta pe lumea asta.

Te (re)cunoști?
Întotdeauna mă recunosc și chiar mă cunosc, azi, mai bine ca ieri. Dar îmi pot face oricând surprize.

Te-ai maturizat?
Dacă maturizarea înseamnă pierderea libertății și a viselor, nu m-am maturizat deloc! E ultimul lucru pe care mi-l doresc, pentru că ar însemna să-mi ucid iluziile și pofta de viață.

Fericirea are gust de...?
Ce gust are fericirea? De mâncare chinezească, poezie bună, sucuri naturale, muzică rock și folk și călătorii cu femeia iubită alături. În niciun caz, fericirea nu are arome de lumânărele parfumate peste petale de trandafiri puse-n pat, cum circulă cunoscutele clișee, la fel de toxice ca lumânările mirositoare.

La cei 45 de ani, ești mai puțin decât ți-ai fi dorit să fii?
Ce întrebare perfectă pentru final! Parcă știai că, în cartea “Iobag la patron, iobag la stat” (2012), am publicat un haiku pătrat, “Am, dar nu sunt”:
Am mai mult
Decât am sperat,
Sunt mai puțin
Decât aș fi vrut.