"Astazi e ziua ta...": Angela Marinescu- "Poezia mea sunt eu"

Este versul unui poem al scriitoarei Angela Marinescu, a carei opera lirica, de-a lungul celor trei decenii si jumatate de activitate, zugraveste o adevarata revolta fata de lume si de sine.

Laureata in acest an a premiului "Opera Omnia", de la debutul editorial cu "Sange albastru" (1969) si pana la volumul cu titlul "Imi mananc versurile" (2003), Angela Marinescu se defineste prin libertatea si nonconformismul din poezia sa. Astazi, scriitoarea implineste 63 de ani. La multi ani!

"Un nou an imi aduce multa, multa melancolie, dar niciodata resemnare. E un fel de revolta melancolica. Voi sarbatori cu trei prietene care vor veni sa ma viziteze. Am facut de mancare, am facut un tort, vom rade, vom asculta muzica si atat. Acum timpul trece cu viteza luminii; la tinerete nu trece deloc. M-am relativizat foarte tare fata de timp si lucrul asta da o anumita viteza timpului care trece, viteza ce creste pe masura ce ma indrept spre punctul zero. Atunci, la 25, 30 de ani nu am avut rabdare deloc. Rabdarea mea sau puterea de a rabda este acum atat de mare incat am inceput sa am o noua viata, dar care este paralela cu viteza de trecere a timpului. Pana acum doi ani nu mi-am aniversat niciodata ziua de nastere. Gandirea mea s-a schimbat usor, a devenit mai proprie si mai precisa, egocentrismul meu a capatat o nota de frumusete pentru ca am inceput sa-i inteleg pe toti si sa-i iert pe toti cei care au facut vreun rau, nu neaparat vizavi de mine, ci asa, in general. Dar acest lucru ma tine la distanta fata de ei; desi ii inteleg mai bine acum, am o mai mare detasare fata de toata lumea, pentru ca numai asa poti iubi lumea din jurul tau si pe cei care o fac, daca te situezi in afara lor si la o distanta evidenta. Imi doresc ca familia mea, mama mea si fiul meu, care se alfla acum la Targu-Jiu, sa vina la Bucuresti, imi doresc ca fiul meu, mama mea si cel mai din urma eu sa fim sanatosi, ca el sa fie puternic si inteligent, si mie imi doresc sa fiu pasiva intr-un mod filozofic, sa nu actionez ineficient. Dar stiu sa astept. Un an in plus este o foarte mare bucurie. E mult mai usor acum decat atunci, la tinerete si am inceput sa ma port detasat. Asta imi provoaca o foarte mare despovarare de lucruri si intamplari neplacute. Pe masura ce devin eu insami, varsta e inclusa in acest "eu insami" si devine un fel de adjectiv al fiintei mele si atata tot."