“Astăzi e ziua ta...” – Angela Moldovan

“Emoţia aplauzelor, un limbaj aparte”
Un nume de înger, un glas asemenea. Angela Moldovan. Cîntecul autentic, bogăţia folclorului reprezintă adevăratul său destin. Îndrăgita interpretă împlineşte astăzi 81 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani”.

“Emoţia aplauzelor, un limbaj aparte”
Un nume de înger, un glas asemenea. Angela Moldovan. Cîntecul autentic, bogăţia folclorului reprezintă adevăratul său destin. Îndrăgita interpretă împlineşte astăzi 81 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani”.

“Folclorul a intrat în viaţa mea ca un firesc. A fost şi vă rămîne a doua mea natură. În casă s-a cîntat de cînd mă ştiu. Copilăria mea au însemnat cîntecele de la bunici şi  părinţi şi încetul cu încetul mi le-am însuşit. Această atmosferă şi-a pus amprenta asupra mea. Mai departe au urmat studiile de specialitate, am intrat la Conservator, am cîntat alături de o orchestră. Aşa majoritatea pieselor au ieşit la lumină, iar pe cele mai multe le-am imprimat. Dacă nu ar fi fost muzica, probabil că acum aş fi fost o pensionară care roboteşte prin casă!

Nu aş putea să spun în cîteva fraze ce înseamnă folclorul pentru mine. Folclorul este un subiect bogat, vast, interesant şi... uitat, în general. Din fericire, în ultima vreme există o revigorare şi mă bucur nespus că văd o mulţime de emisiuni consacrate folclorului. Sînt foarte reuşite, dar a fost o perioadă destul de îndelungată, din păcate, cînd folclorul a fost neglijat, iar noi cei care ne ocupăm cu frumuseţea aceasta de folclor am suferit enorm.

Din fericire, acum privesc la televizor şi văd uneori lucruri foarte frumoase, fel de fel de festivaluri, manifestări, unde vine multă lume, ceea ce e foarte îmbucurător. Viaţa care a trecut pe lîngă mine şi împreună cu mine este  teribil de bogată şi într-adevăr este dificil să realizezi o selecţie a atîtor ani de carieră. Ceea ce m-a impresionat pe mine în ultima vreme este felul în care m-a primit publicul.

De foarte multe ori intram cu emoţii pe scenă gîndindu-mă dacă mai sînt cei care încă îşI mai amintesc de mine. Am avut nişte surprize plăcute, în foarte multe spectacole cînd sala întreagă s-a ridicat în picioare şi m-a aplaudat... Ceea ce în limbajul nostru înseamnă gestul cel mai frumos, cel mai emoţionant. În momentele în care sînt necăjită şi caut în amintiri ceva de care să mă agăţ, întotdeauna regăsesc aceste imagini frumoase care vor rămîne pentru totdeauna în sufletul meu... pînă cînd mă voi stinge. Vreau să mulţumesc pe această cale ziarului Jurnalul Naţional. Este cotidianul pe care îl cumpăr cu sfinţenie, pentru că este singurul care se ocupă de folclor, de artişti în general.”