Astăzi e ziua ta: Aurel Storin

Dr Aurel Storin împlineşte astăzi 74 de ani. La mulţi ani!

„Cu puţină vreme în urmă, fermecătoarea domnişoară Ramona Vin­tilă m-a întrebat care sunt cele trei lucruri pe care aş dori să le schimb în viaţa mea. Astăzi pot să-i răspund: 1. Să fiu mai tânăr. 2. Să fiu tânăr. 3. Să fiu foarte tânăr. Aşa se întâmplă când îi oferi omului posibilitatea să aleagă...

Dar am avut în ultimul timp şi momente frumoase. Nu pot să-l uit pe deputatul dr Aurel Vai­ner, pre­şe­din­tele Federaţiei Comu­ni­tă­ţi­lor Evre­ieşti din România, în ziua când m-a numit redactor-şef al publi­ca­ţiei Realitatea evreiască. «Vezi ce faci pe-acolo! Eu te-aş vrea un Ma­rius Tucă evreu! Evreu o să fii oricum, vreau să te văd cum ai să te faci Ma­rius Tucă!» Nu ştiu. Încerc. Doamne, câte n-am încercat în viaţa mea! Am scris şi câteva cărţi, aproape un raft de bibliotecă. Nici nu mai ţin minte dacă le-am citit pe toate. Am scris şi versuri pentru cântece. Adică «textier». Francezii sunt mult mai duri cu aceşti creatori, numindu-i «pa­ro­lieri», adică «făcători de cuvinte».

Pentru mine a fost numai un hobby, o pasiune de colecţionar. Într-o viaţă care începe să nu mai fie puţină, am comis, fără să vreau, peste 400 de cântece, dar n-am făcut-o în mod serios. Pur şi simplu, «m-am jucat puţin cu viaţa mea», cum cântă Aura Urziceanu într-un cântec ascultat recent despre care aproape uitasem că l-am scris eu. Mi se pare că am scris şi unele texte bune. Dar ele nu s-au bucurat de succes. În schimb, o banalitate fără cusur, un strănut de şase litere, primul meu text de cântec, «Lalele» (unde muzica lui Temistocle Popa mi s-a părut genială...), se cântă cu succes de 50 de ani. Tot eu am scris, dacă ţin minte, şi versurile cântecului «Să mori de dragoste rănită...», care a triumfat anii trecuţi în sondajele româneşti pentru «melodia secolului al XX-lea». Sigur că m-am bucurat, deşi eu nu mai cred nici în triumfuri, nici în sondaje.

M-am bătut pe baricadele revistei româneşti timp de 50 de ani. Uneori cu mici victorii, alteori cu înfrângeri grandioase. Nu sunt, cum cred unii, autor de revistă. Eu n-am scris spectacolele genului, ci istoria lui. Mi-ar fi plăcut poate să fiu autor de revistă. Dar n-am destul talent pentru asta...

Şi aşa s-a scurs timpul vieţii mele până acum. Nu prea pricep cum e cu scurgerea timpului. Eu cred că timpul nu se scurge. Timpul înaintează. Ce pot să-i cer? Îi cer, dacă se poate, o bucăţică de viitor. Mă gândesc că «cea mai mare calitate a viitorului este că vine puţin câte puţin, dar în fiecare zi...» (Abraham Lincoln, 1809-1865).”