"Astăzi e ziua ta..." Beatrice Rancea

fosta directoare a Teatrului Naţional Constanţa. Beatrice Rancea implineşte măine 46 de ani.

Tot ceea ce face iubeşte, indiferent că lucrează in teatru, balet, modă sau acasă. "Exact cănd spun că obosesc, aş lua-o oricănd de la inceput. Nu pot să stau, aş deveni depresivă", ne-a mărturisit fosta directoare a Teatrului Naţional Constanţa. Beatrice Rancea implineşte măine 46 de ani.

"Tot timpul m-am intors acasă…"

Tot ceea ce face iubeşte, indiferent că lucrează in teatru, balet, modă sau acasă. "Exact cănd spun că obosesc, aş lua-o oricănd de la inceput. Nu pot să stau, aş deveni depresivă", ne-a mărturisit fosta directoare a Teatrului Naţional Constanţa. Beatrice Rancea implineşte măine 46 de ani.

"Toată viaţa am incercat să-mi spun că tot răul este spre bine. Sunt momente cănd trebuie să iei totul de la inceput. Un moment dificil pentru mine a fost la 30 de ani. Din cauza unui accident la genunchi, pentru care am suferit cinci intervenţii chirugicale şi din cauza căruia am fost nevoită să merg in cărucior şi cărje, a trebuit să renunţ la dans. Inaintea nefericitului eveniment eram in repetiţii la «Romeo şi Julieta». «Julieta» este un rol pe care şi-l doreşte orice interpret, indiferent dacă este in teatru, film sau balet. Mărturisesc că nu am mai putut să văd spectacolul şi nu am mai putut să ascult muzica compusă de Ceaikovski pentru această piesă. Nu mi-am propus niciodată să fac altceva decăt dans, nu-mi imaginam viaţa fără să dansez, insă destinul m-a pus in faţa faptului implinit. A fost dureros, dar dacă nu mi se intămpla ceva atăt de grav, nu aş fi ajuns in regie.

In prezent montez «Visul unei nopţi de vară» pentru Festivalul de Teatru de la Alba-Iulia, apoi voi incepe la Teatrul Naţional de Operetă «Cabaret», cu Loredana Groza in rolul principal. Am primit cu mare bucurie invitaţia Ambasadei Romăniei la Budapesta de a regiza spectacolul pentru Ziua Romăniei, ce se va desfăşura la Teatrul Naţional din Budapesta.

Incerc să nu fiu marcată de trecerea timpului. Fiecare spectacol pe care il incep mă găndesc că este primul. Il lucrez cu bucuria şi cu demenţa că poate este ultimul. Am incercat să mă dedic cu toată forţa şi cu toată dragostea mea fiecărui spectacol şi incerc ca timpul să nu-mi altereze acest mod de a găndi. Cănd imi este greu sau cănd mi-e frică să nu fac lucruri care nu mă reprezintă, mă găndesc la acea bucurie, acea grijă şi candoare cu care m-am apropiat de primul text cănd eram studentă.

Fiecare piesă pe care o lucrez are un anumit tip de improvizaţie. Lucrez foarte mult cu actorii pe improvizaţie, pe muzică, pornind de la text. Cred foarte mult că interpretul trebuie să fie un creator, nu un om care execută nişte indicaţii.

Ziua de naştere mi-o voi petrece ca de obicei, cu mama, cu soţul meu şi cu nişte prieteni foarte apropiaţi, Mirela şi Marian Alecu. Soţul meu mi-a promis că o să facă un alt set de verighete. Acesta este cel mai frumos cadou pe care pot să-l primesc. Imi doresc sănătate pentru cei 27 de căţei ai mei şi pentru noi toţi. Aşa cum spunea Mozart, trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a mai dăruit o zi din viaţă."