Astăzi e ziua ta... Chris Simion!

"Vreau să-mi primesc înapoi aripile..."

"Suntem în plină stagiune, jucăm săptămânal pe Terasa Motoare - Lăptăria Enache («Te iubesc! Te iubesc?», «Dragostea durează 3 ani», «Hell», «Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?» şi alte piese despre care găsiţi detalii pe www.daya.ro), urmează spre finalul anului coproducţia «Oscar şi Tanti Roz» în colaborare cu Teatrul «L.S. Bulandra» în care va juca Oana Pellea, producţiile «Cum să spui NU» şi «Hoţii de frumuseţe», turnee, participări în festivaluri... Şi tot aşa.

M-a întrebat un prieten dacă nu obosesc, dacă nu m-am plictisit. I-am răspuns: «Cu siguranţă aş obosi, dacă nu mi-ar plăcea ceea ce fac şi aş fi ruptă de plictiseală, dacă nu aş crede». Nu sunt fiica lui Eugen Simion, e doar coincidenţă de nume, deci nu mi-am publicat cărţile pe pile. CV-ul meu însumează până în acest moment 12 pagini şi tot am senzaţia că nu am făcut nimic.

Am publicate şapte cărţi, dintre care nu o recomand decât pe ultima («În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine»), mă joc de-a regia de teatru de pe la 20 de ani (am început cu spectacole-exerciţii şi am ajuns la spectacole-necesare), am înfiinţat împreună cu scriitorul Pascal Bruckner Compania de Teatru D'AYA, al cărui preşedinte onorific a devenit, mă ambiţionez să cred în mişcarea de teatru independent din România, deşi în fiecare an mi se confirmă că nu e deloc o mişcare, ci o luptă pe cont propriu, încerc să fiu un om viu, util.

Evit să trăiesc banal, mă amuză oamenii care mă invidiază (asta înseamnă că exist) şi lupt să îmi conserv umorul nativ din Maramureş - locul care mă salvează.
Lucrurile mari din viaţa mea s-au întâmplat fără logică şi fără să le programez.

Mama mi-a povestit că atunci când eram mică şi cineva mă întreba ce vreau să mă fac când o să fiu mare răspundeam «apă». Teatrul, literatura au funcţia asta. Nu atât să te cureţe, cât să te trezească, să te modifice. Prima carte mi-a apărut la 16 ani, tipărită de criticul Constantin Sorescu şi susţinută de criticul George Pruteanu. Teatrul a completat nevoia mea de a mă exprima. Nu fac parte dintr-o familie de artişti, ci de oameni simpli, cu credinţă în Dumnezeu.

Nu eu am căutat teatrul şi scrisul, ci ele m-au ales pe mine. Când am simţit că asta trebuie să fac, m-am descălţat şi mi-am urmat sufletul. Nu ştiu cât de lung e drumul ăsta, cât de lin sau cât de dureros, ştiu doar că o să merg pe el atât timp cât o să simt că e drumul meu şi că am ce să dăruiesc.

Frica, incultura, lipsa bunului-simţ, frustrările, uşurinţa cu care se susţin pseudovalorile, bugete fabuloase consumate pe spectacole-somnifer, inutile, un sistem instituţionalizat defazat, lipsa de iniţiative autentice. Poate că acestea sunt probleme uşor de regăsit şi în alte domenii, dar când vorbeşti despre artă este periculos. Aş dezvolta corect sistemul independent şi aş demara proiecte care să atingă nevoile culturale ale consumatorului de astăzi.

Aş promova în străinătate arta clasică şi contemporană românească, dar nu oriunde şi oricum, în aşa fel încât participarea să nu fie una în sine sau la nivel de excursie. Avem artişti de valoare, creatori autentici pe care ar trebui să îi cunoască o lume întreagă şi care ar putea să ne reprezinte cu adevărat spiritul. Aş implementa proiecte socio-culturale care să ajute la educaţia tinerilor, la discernământul cultural al acestora, la formarea lor.

Împlinire profesională: în stagiunea 2009-2010 împlinim 10 ani de la înfiinţarea Companiei de Teatru D'AYA. Dezamăgire profesională: lipsa de sprijin din partea instituţiilor abilitate. Împlinire personală: mi-am împlinit tot ceea ce mi-am propus. Dezamăgire personală: oamenii nu sunt niciodată ceea ce par. Mă felicit că nu sunt un mac şi nu cad la prima adiere de vânt. Şi mă mai felicit pentru că, în ciuda ipocriziei pe care o remarc la oamenii din jurul meu, mai pot să cred în Moş Crăciun. Trăsătură de corectat: lipsa de răbdare.

Îmi doresc să inaugurez un spaţiu care să fie al Companiei de Teatru D'AYA, să le ofer actorilor cu care colaborez o scenă unde să se simtă acasă. Vreau să-mi primesc înapoi aripile. Mi-e tare dor să zbor!"