Presedinte al Asociatiei Medicale Romane, membru corespondent al Academiei Romane, profesor doctor Constantin Ionescu-Tirgoviste implineste maine 74 de ani. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.
'Pe 8 noiembrie, ziua de nastere a savantului Nicolae Paulescu, am organizat in Aula Academiei Romane sesiunea omagiala «90 de ani de la descoperirea insulinei». La acest eveniment au participat profesorul Alberto de Leiva, din Barcelona, personalitate de marca a diabetologiei europene, care de mai multa vreme lucreaza la o monografie dedicata istoriei diabetului in Europa, in care trei capitole sunt dedicate ilustrului nostru savant. La aceasta manifestare au mai participat acad. Eugen Simon, prof. Nicolae Hancu, prof. Mihai Coculescu, prof. Radu Lichiardopol, conf. Ioan Veresiu si conf. Ioan Buda. Sper ca aceasta reuniune a avut succesul celor pe care le-am organizat anterior si a mai clarificat unele aspecte ale complexei personalitati a omului de stiinta si cultura Nicolae Paulescu.
Cititorii acestor randuri ar trebui sa stie ca de peste 7 decenii astept sa imi implinesc menirea pentru care probabil am fost nascut, adica aceea de a descoperi cauza primara a diabetului, care ar fi o continuare a modului de gandire a acestei boli de catre inaintasii nostri, Nicolae Paulescu si Ion Pavel. Problema nu este usoara intrucat, intre timp, genetica diabetului, considerata odinioara «cosmarul geneticienilor», s-a transformat intr-un vis sacaitor. Totusi, avem in lucru un proiect bazat pe o noua abordare a genomului uman, despre care cred ca vom putea vorbi anul viitor.
Viata de medic si de profesor in Romania zilelor noastre inseamna ce a insemnat intotdeauna: pentru unii un apostolat, pentru altii o buna sursa de venit. Ma bucur ca acestia din urma sunt mai putini. Ma necajeste faptul ca din cei tineri sunt ceva mai multi. Este o vina care va cadea in sarcina noastra. Speram totusi sa fie un val trecator, tinand cont ca «ce e val ca valul trece». Cititorii cred ca stiu cine a spus acest lucru.
Printr-o conjunctura fericita o doamna reporter, Rodica Simioneacu, se straduia saptamana de saptamana sa realizeze un istoric al diabetologiei din ultima jumatate de secol, luandu-mi un interviu care se va transforma intr-o monografie, care va fi gata probabil pe 11 noiembrie 2012. Acolo se vor gasi si realizarile, dar si proiectele mele moarte, unele dintre ele importante si pe care sper sa le pot relua ulterior, intrucat mi-am propus sa nu mor pana in anul 2021, cand se va celebra centenarul descoperirii insulinei.
Generatiile care vin, cand vor trece pe langa statuia lui Paulescu si vor afla cu cata greutate a fost ea realizata, fara nici un fel de subventie de la vreo institutie oficiala, sa spuna: «åsta nu a trait degeaba!». Iar daca pana atunci nu se va recunoaste ca Paulescu este incontestabilul descoperitor al insulinei, atunci ar putea sa spuna in mod justificat: «Ce au facut generatiile trecute pentru recunoasterea totala a contributiei lui Paulescu in dezvoltarea medicinei si a diabetologiei».'
Intrebarea care nu i-a fost adresata niciodata. 'De ce va agitati atata zi de zi, domnule profesor? Unde vreti sa ajungeti? Ce neimpliniri aveti?' 'Va asigur ca raspunsul meu ar fi lung cat o jumatate de secol.'
Un gand de la umbra si lumina celor 74 de ani. '«Ars longa vita brevis» este un motto care ar trebui ca fiecare om sa il lipeasca pe perete.'