Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Câteodată crede despre sine că este un bătrân care nu s-a maturizat suficient. Îi face foarte mare plăcere să întâlnească lume tânără, să facă uneori pe moralistul. De cele mai multe ori, dacă îţi asumi respect faţă de lucrurile pe care le faci, lucrurile te răsplătesc. Acestea sunt gândurile cunoscutului regizor Cornel Todea, un om de cultură activ şi realizator al unui număr impresionant de spectacole. Cornel Todea îşi sărbătoreşte în curând ziua de naştere. La mulţi ani!
Sunt nenumărate locurile şi lucrurile pe care şi-a lăsat amprenta Cornel Todea. Regizor artistic de televiziune, director al Redacţiei Teatru-Film, TVR, regizor şi director al Teatrului Ion Creangă, Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Nottara, Teatrul Naţional Iaşi, Teatrul Naţional Cluj, Teatrul din Piatra Neamţ, Teatrul Mic, Teatrul Bulandra, Teatrul Ion Creangă. Cornel Todea spune despre sine că este o "natură optimistă, sper ca noul an să fie bogat şi generos cu proiectele mele, lăsându-mi toată energia necesară ca de la faza de proiect să treacă la cea de realitate.
Sper ca în cei 75 de ani de viaţă să fi început să mă maturizez cât de cât... Mi-este dor de calm, linişte, armonie, un spaţiu în care «tout n'est qu'ordre et beauté, luxe, calme et volupté». E o meserie care începe zilnic, mereu o iei de la capăt. Mustrările mele sunt la adresa compromisurilor pe care le-am făcut pentru a-mi realiza proiectele. Mă felicit pentru că la multe proiecte nu am obosit, nu am cedat tentaţiei de a abandona, atunci când obstacolele păreau de netransgresat.
Mă felicit pentru tenacitatea cu care am izbutit să le duc la bun sfârşit, transformând nu rareori duşmanii proiectului în partizanii lui. De ziua mea mi-aş dori un cadou important. Recuperarea sălii de teatru din Piaţa Amzei, aflată în consolidare, sală legată de mai bine de 30 de ani de viaţa mea în teatru. La 20 de ani iubeam sportul nautic. Cursele cu caiacul pe Snagov!! Şi Televiziunea. La 30 de ani iubeam Teatrul şi Televiziunea. La 40 de ani o iubeam pe Anca (soţia mea), Teatrul şi Televiziunea. La 75 de ani s-au adăugat, spre bucuria mea, pe lângă Anca, Ilinca, Andrei (copiii mei), Teatrul, Televiziunea şi fascinantul parteneriat cu nepoţii mei, Emma şi Paul, doi experţi în calculatoare (şi nu numai) de 9 şi 10 ani. «Motorul» care mă face să merg înainte, oricât mi-ar fi de greu? La teatru, spectacolul fascinant al reacţiilor copiilor. În afara lui, încrederea în mine, a unora dintre cei din jur. Mai cu seamă a acelora care, la piaţă, la farmacie, la staţia de benzină, la cumpărături, îmi urează succes, fără ca eu să ştiu cum îi cheamă".
Citește pe Antena3.ro
