Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cristiana Copos, o foarte apreciată femeie de afaceri şi o personalitate cu totul specială, împlineşte astăzi 50 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Sunt un om care vine de la Câmpulung Muscel. Un om care a încercat de fiecare dată să-şi facă datoria, să înveţe bine, să respecte pe toată lumea, să-şi respecte cuvântul. Părinţii mei au fost nişte oameni foarte muncitori şi m-au învăţat că orice lucru început trebuie dus la bun sfârşit. Însă cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că înainte de a vorbi trebuie să mă gândesc, iar după ce am vorbit trebuie să-mi respect cuvântul.
Cred că pentru orice mamă realizările copilului sunt pe primul loc, cât timp ele există. Pot să spun că la mine există şi sunt foarte fericită. E adevărat că am muncit foarte mult şi, după ce mi-am terminat o parte din mandat vizavi de grija faţă de copilul meu - lucruri pe care ea a ştiut să le ducă în continuare mai departe -, tot ce mi-am pus în cap a prins viaţă. Mulţumirea care o văd pe chipul celor care beneficiează de serviciile noastre mă face fericită, îmi aduce siguranţă şi încredere.
Tot timpul trebuie să te ridici la nivelul aşteptărilor oamenilor. Pe locul doi ar fi mulţumirea că, atât cât am putut, am ajutat oamenii, iar cel mai important este că am putut să le dau sănătate unora. Nu eu personal, ci prin intermediul medicilor pe care i-am cunoscut, i-am sprijinit şi care m-au ajutat la rândul lor.
Am ajutat tineri, pe unii financiar, pe alţii i-am învăţat cum să se ajute singuri. Acum sunt oameni de nădejde şi mă pot mândri cu ei.
Speranţa moare ultima, aşa că eu întotdeauna am fost optimistă. Viaţa mi-a arătat că, dacă îţi doreşti lucruri bune pentru tine, pentru ceilalţi, pentru puterile tale, le poţi realiza în timp. Viitorul îl văd roz, ca să zic aşa... Sper să fim sănătoşi şi să putem face cât mai multe lucruri pentru sănătate şi educaţie. Atât cât mă vor ţine puterile, voi lupta să reconstruiesc.
Una dintre cele mai frumoase amintiri ale vieţii mele a fost în clasa a IX-a, la festivitatea de premiere. Părinţii mei mi-au spus că un copil fără posibilităţi materiale nu poate să răzbească, nu poate să ia premii. Am reuşit să le demonstrez că se poate. I-am trimis să-mi ridice premiul... să se simtă mândri că se situează printre oamenii importanţi ai oraşului datorită hărniciei mele.
A doua bucurie a fost când s-a născut Alexandra, iar a treia când Alexandra, prin propriile forţe, a fost admisă la Universitatea Princeton.
La 20 de ani îmi doream foarte mult să înlătur nedreptăţile, fiind pe vremea comunismului. Îmi dădeam seama că pot face multe, dar promovarea se făcea în funcţie de vârstă, vechime... lucrul acesta s-a înfăptuit. La 40 de ani mi-am dorit foarte mult ca afacerea începută la 30 să funcţioneze şi să putem face lucruri deosebite... şi am reuşit.
Astăzi, la 50 de ani, îmi doresc foarte multă seriozitate din partea oamenilor, îmi doresc ca fiica mea să intre la MBA, acolo unde îşi doreşte. Îmi doresc să trăiesc într-o societate în care tinerii să aibă mai multă speranţă, iar lucrurile să fie mai corecte.
Îmi este dor de toţi prietenii care au însemnat ceva în viaţa mea, mi-e dor de amintirile plăcute din liceu, din facultate, de oamenii care mi-au fost alături după '90... Vreau să le mulţumesc pentru asta. Chiar dacă nu ne vedem, fac acest lucru în gând."
