Astăzi e ziua ta...Cristina Deleanu!

Îndrăgita actriţă Cristina Deleanu îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere.Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Aproape de momentul aniversar, ca oricare om, începând de la o anumită vârstă, nu sunt deosebit de bucuroasă că trece timpul, dar viaţa merge înainte şi am învăţat să mi-o fac frumoasă şi singură, chiar dacă nu toate lucrurile sunt comode sau în avantaj în jurul meu. Sunt fericită că am lângă mine pe cel mai tandru şi bun om, soţul meu - Eugen, plus un căţel minunat.

Propunerea de a juca în serialul «Aniela» mi-a oferit prilejul de a crea un personaj care dă o notă de culoare, un rol ce mi-a adus multe avantaje artistice. Pe lângă filmările din Buftea, eu şi soţul meu facem spectacole pe cont propriu, precum şi acţiuni caritabile, întâlniri cu copiii sau bătrânii, lucruri care aduc bucurie în sufletele altora şi nouă multe satisfacţii spirituale.

Mărturisesc că sunt 47 de ani de când profesez meseria mea şi în aceşti ani am avut ocazia să fac foarte multe atât în teatru, cât şi în radio, televiziune, am fost şi cadru didactic la o şcoală particulară, iar în felul acesta anumiţi oameni au auzit de mine, iar pentru mine asta înseamnă că nu trăiesc degeaba. Mesajul pe care am încercat să îl transmit cât mai multor oameni a fost să iubească mai mult, să aibă pasiuni şi să-şi găsească un scop în viaţă. Asta mi-am propus şi eu când eram mai tânără. Şi cred că în viaţă este foarte important să ştii cine eşti, să-ţi măsori forţele şi să nu vrei mai mult decât poţi.

Eu sunt mulţumită cu statutul meu, sunt bucuroasă că exist în această formă şi că există un loc al meu pe care mi l-am făcut singură şi nu mi-l poate lua nimeni.
Încă din studenţie, tata m-a învăţat că trebuie să am răbdare, pentru că toate lucrurile vin la timpul lor. Tinereţea este iraţională, tinerii vor să obţină totul deodată şi aşa apar dezamăgirile. Dacă crezi în ceea ce faci, dacă munceşti pentru a obţine ce îţi doreşti, nu se poate să nu-ţi iasă ce ţi-ai propus. Apoi contează şi şansa. Şi răbdarea mea a dus la ivirea unei şanse pe care am avut-o la un moment dat de a face primul film, prima piesă de televiziune.

Ţin minte că la 20 de ani îmi plăcea mai mult să fiu iubită, îmi plăcea viaţa foarte mult, să mi se dea atenţie, asta părea important atunci. Apoi am început să înţeleg că trebuie să dau eu mai mult şi am început să mă echilibrez pe dinăuntru. Iar acum îmi place liniştea interioară pe care am obţinut-o, mă împac foarte bine cu mine şi mă felicit pentru libertatea interioară pe care am avut-o aproape tot timpul. Nu regret nimic şi nici nu mă dojenesc pentru nimic.

Dacă aş fi dezamăgită de propria persoană, ar trebui să vreau mereu mai mult decât pot sau merit. Mă simt ca la 40 de ani, merg înainte, nu ţin cont de numărătoare, mă preocupă doar obiceiurile care ne fac bine şi ne pun pe picioare: călătoriile. Ne place să călătorim şi aş vrea să facem în continuare acelaşi lucru. Să batem pământul în lung şi-n lat."