Astăzi e ziua ta: Cristina Deleanu

Ochi stralucitori, un zambet franc, cand ti se adreseaza o face de fiecare data cu o naturalete de un farmec aparte care te face sa o admiri sincer. De o generozitate care te face sa te simti responsa­bil ca odata intrat in micul ei univers sa respecti cu strictete anumite legi precum prietenia si bunul simt. Cand o cunosti pe Cristina Deleanu nu-ti poti reprima parerea de rau ca marele ecran nu a pus-o in valoare mai mult. Fireste, te bucuri ca exista teatrul, dar nici acesta nu si-a dus la bun sfarsit misiunea. Cristina Deleanu isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.

'Anul care a trecut a fost bogat in calatorii foarte frumoase pe care le-am inceput inca din ianuarie. Am fost in Dubai, cu niste spectacole, in Azerbaidjan, intr-o companie foarte selecta. In Tenerife, in concediu, unde ne place foarte mult, pentru a doua oara. In Delta, unde ne-am bucurat ca am avut acest prilej, impreuna cu niste prieteni. Am locuit pe un ponton, ne-am plimbat cu barca, am vazut lucruri superbe, canale salba­tice, cormorani, nuferi.

Am fost la Letea intr-o excursie exact atunci cand trebuia sa fie adusi inapoi caii. Si am ajuns acum doua saptamani in Irlanda intr-un alt moment de spectacol. Trei zile, foarte putin, dar foarte dens. Ce pot sa remarc in toate aceste excursii este ca am intalnit si romani fericiti. Am dat de oameni cu stare, de oameni care muncesc, care stiu sa castige, sa se bucure de viata. Bravo lor daca au reusit! Nu toti fireste, altii sunt la inceputuri. Nu-i invidiez pentru ca au avut nevoie de un curaj teribil, dar foarte multi romani tineri isi cauta o viata altfel decat cea de acasa, chiar daca in sufletul lor mai plang dupa tara.

Anul acesta deschide o noua decada a vietii mele si incerc sa ma bucur de fiecare zi pe care mi-o da Dumnezeu, sa fiu alaturi de omul meu drag si de prietenii, putini la numar, dar pe care ii mai am totusi si se mai gandesc la noi.

Incerc sa fiu optimista, chiar si cu greutati, cu multe nefericiri in jur. Chiar daca nu ne apartin, ele plutesc in aer si ne influenteaza. Mai facem vraji, ca tot se poarta, si le inlaturam, caci frumusetea vietii si a Soarelui pe care il vedem in fiecare dimineata mi se par lucruri inestimabile si trebuie sa le apreciem.

Sufletul nostru de copii maturi ne ajuta sa mai zambim. Este esential sa te detasezi de anumite lucruri ca sa nu te incarci de tot ce este negativ. Avem spectacole caritabile, pentru copii, cu un banut, cu un cadou, cu niste ganduri bune macar. Face parte dintr-un soi de a gandi despre existenta care cred ca trebuie sa fie propriu oamenilor. Ma bucur ca mai exista unii ca noi care iubesc si animalele si care se bat cat pot, in limitele puterilor, sa apere si aceste fiinte, cum aparam si sufletele unor copii sau ale unor oameni care se bucura. Lumea ne place, ne doreste, ne opreste pe strada, ne mai vede la televizor pledand pentru bunatate si cinste si se bucura ca macar unii dintre noi fac ceva in sensul acesta, nu numai vorbesc. Asta ne tine vii.

Varsta de 18 ani mi s-a parut una dintre cele mai frumoase. Nu prea stiam ce sa fac si cred ca abia atunci incepeam sa ma descopar. M-am descoperit ca manifestare cu libera constiinta si cu libertate interioara un pic dupa ce am intrat in teatru. Teatrul m-a ajutat sa invat niste lucruri de viata, sa stiu cum sa ma comport, sa-mi verific relatiile, sa intind o mana sau fac in asa fel incat sa mi se intinda o mana. Nu am fost un copil precoce, pentru ca sunt Capricorn, iar noua lucrurile ne vin ceva mai tarziu, mai greu, cu zbateri. Dar vin. Daca vin cele rele, vin si cele bune. Acum ma simt ca la 18 ani.

Citește pe Antena3.ro

Simion se pregătește să blocheze alegerile. Reprezentanții AUR au primit ordin să nu semneze procesele verbale cu rezultatele voturilor

Stiu ca viata merge inainte si ca pe fiecare ne duce destinul acolo unde vrea pana la urma, dar nu sunt de parere ca merita sa-ti bati joc de ea. Am reusit sa gandesc limpede si sa-mi pastrez viata pe care o am chiar daca mi-au dat altii cate un sut sau mi-au pus o piedica. Eu si Eugen am avut norocul sa prindem niste trenuri si sa ramanem in ele, sa calatorim cu ele. E greu sa te mentii ca om, ca individ, sa stai la suprafata fara sa te izbeasca valurile prea tare. Eu sunt o luptatoare si sunt mandra de asta.'