Astăzi e ziua ta: Dan Berindei

Vicepreşedintele Academiei Române, marele istoric Dan Berindei, împlineşte astăzi 87 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Trăiesc şi eu, ca noi toţi, vremurile cam complicate, păstrându-mi optimismul şi sperând că vom ajunge totuşi la un liman şi că această ţară va sfârşi prin a ocupa locul care i se cuvine, ceea ce însă depinde de fiecare dintre noi, de implicarea şi dăruirea noastră! Cel mai frumos moment personal pe care l-am trăit în ultimul timp a fost cel al realegerii mele în acest an de colegi ca vicepreşedinte al Academiei la venerabila vârstă pe care o am. De asemenea, mai trebuie să menţionez şi şedinţa care s-a desfăşurat la Casa Titulescu şi în care mi s-au lansat patru cărţi pe care le-am publicat în 2009, la 86 de ani, copleşindu-mă prin cuvintele lor colegii mei istorici.

Cea mai importantă în viaţă este munca. Prin ea ne întreţinem echilibrul existenţei. Important este, de asemenea, să ne purtăm corect faţă de semenii noştri, dar şi faţă de noi înşine; să ne ferim de a face rău şi chiar să răspundem cu binele la răutăţile inerente pe care le întâlnim în cursul vieţii, deoarece nu vom regreta!

Aş dori să aibă loc în România renaşterea sentimentului datoriilor pe care fiecare le avem către această ţară, a sentimentelor naţionale, de asemenea ca legile să fie strict respectate de fiecare cetăţean şi mai ales de instituţii şi de clasa politică şi aş mai dori ca fiecare să se considere parte a acestei ţări, cu drepturi, dar şi cu datorii, şi nu, cum mulţi o fac, din păcate, doar locatari vremelnici!

În ceea ce mă priveşte, aş dori să am timpul să-mi finalizez memoriile, ca şi organizarea marei biblioteci pe care o am. Nu regret drumul pe care mi l-am ales în viaţă. Mi s-a potrivit şi l-am urmat cu pasiune şi dăruire. Sunt mândru că sunt român şi datorez totul ţării mele, României veşnice, în care am crezut întreaga viaţă. Născându-mă în România, am putut înţelege mai profund istoria acestor locuri, dar m-am străduit şi mă străduiesc să-mi păstrez dreapta judecată, să fiu un istoric imparţial, să nu adaug «floricele inutile» demersului meu, ci doar să respect şi să apăr adevărul de mine constatat, ţinând totdeauna seama şi de celălalt şi căutând a-l înţelege."

"Aş dori să aibă loc în România renaşterea sentimentului datoriilor pe care fiecare le avem către această ţară, a sentimentelor naţionale, de asemenea ca legile să fie strict respectate de fiecare cetăţean şi mai ales de instituţii şi de clasa politică şi aş mai dori ca fiecare să se considere parte a acestei ţări, cu drepturi, dar şi cu datorii, şi nu, cum mulţi o fac, din păcate, doar locatari vremelnici!"