Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De-a lungul unei cariere care se intinde pe mai multe decenii Dan Condurache a parcurs tot atatea ipostaze. Actorul implineste astazi 60 de ani. Ii uram "La multi ani!'
Orice actor se inspira din realitate, din viata de zi cu zi. Trage cu urechea la ce aude pe strada, invata de la oameni neincetat. Astfel a creat Dan Condurache atatea personaje incredibile.
Dar, astazi, realitatea este mult mai agresiva, mai triviala decat ceea ce se vede in filmele noastre ori pe micul ecran. Traim tranzitia pe pielea noastra in fiecare zi si asta ne marcheaza. Trebuie sa faci eforturi mari ca sa te distragi de la aceasta realitate, sa te detasezi. Pare din ce in ce mai greu sa nu fii de o parte sau de alta a baricadei. Cum sa te detasezi de la aceasta realitate, cum sa patrunzi intelesurile unui caracter ca sa poti crea un personaj? Iata, Dan Condurache reuseste. Este suficient sa-l privesti pe micul ecran sau pe scena Teatrului Mic si vei intelege ca a fi actor nu este la indemana oricui, ci doar a celor atinsi de har. Dan Condurache s-a nascut la Dorohoi.
A copilarit in casa bunicilor de la Stancesti, iar printre orele de joaca si cataratul prin copaci se strecura si clipa de ragaz cand asculta teatru radiofonic. Incet, incet si-a descoperit adevarata vocatie. Astfel, desi terminase un liceu cu profil real, dupa bacalaureat a luat decizia surprinzatoare de a da admitere la I.A.T.C. A intrat din prima incercare. A fost un elev cuminte care s-a straduit sa nu-si faca de ras orasul, parintii, bunicii. Profesor i-a fost Octavian Cotescu, un parinte bun de la care a invatat multe.
De la acesta a inteles cat de dramatica e meseria de actor, dar si cat de pasionanta este. Octavian Cotescu nu numai ca le explica studentilor sai, dar avea acea gena rara a dascalului care stie sa le arate ce sa faca si cum sa faca. Pe atunci institutul se afla deasupra Teatrului Bulandra, in perioada formidabila a acestuia, cand se puneau in scena spectacole uluitoare din care un student avea ce sa invete.
Dan Condurache a debutat in "Nu suntem ingeri', al lui Paul Ioachim, si "Galileo Galilei', de Umberto Eco. Emotii nu a avut, pentru ca era antrenat de "domnul Cotescu, care avea marele har de a face un actor si dintr-o trestie, cu singura conditie ca trestia sa gandeasca', dupa cum marturiseste Dan Condurache. De cand a terminat institutul, 1975, este actor al Teatrului Mic, caruia i-a ramas fidel. Cine poate uita rolurile sale din "Sa-i imbracam pe cei goi', de Luigi Pirandello, "Diavolul si bunul Dumnezeu', de J.P. Sartre, "Maestrul si Margareta', de Mihail Bulgakov sau "Yvonne, Principesa Burgundiei', de W. Gombrowitz?! "Nimeni, niciodata, nu te poate obliga sa joci prost.
Daca joci prost, este numai vina ta. Nu poti invoca lipsa altora de experienta, contextul, costumul. Meseria e meserie, indiferent daca o faci pe scena teatrului sau pe micul ecran. S-au schimbat vremurile, s-au mai schimbat si oamenii, deci si gustul acestora, sensibilitatea lor. Teatrul a devenit serios, iar mie mi se pare ca povestile au fost uitate, nu mai sunt luate in seama.
Dar fara povesti nu se poate trai, nu se poate visa. Eu totusi continui sa cred ca spectatorii au inca abilitatea sa simta atunci cand e vorba de un lucru care merita a fi luat in seama. Comedia este mai complicata decat isi imagineaza oamenii. De public trebuie sa te apropii cu delicatete ca sa-l castigi de partea ta. Actorul ar trebui sa lucreze de dimineata pana seara. Meseria lui este una continua, 24 de ore din 24. El inmagazineaza replici, gesturi, atitudini, fizionomii, situatii... Nu are voie sa se odihneasca nici o secunda', spune Dan Condurache.
