Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Maestrul Dan Iordăchescu sărbătoreşte mâine la Ateneul Român cariera sa artistică însumând 61 de ani, dar şi împlinirea a 80 de ani de viaţă. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Mă reculeg, voi căuta ca mâine sau chiar azi să chem un preot arhimandrit de mănăstire să mă spovedesc, să mă împărtăşesc, să-mi binecuvânteze casa şi viaţa ca să pot intra în ziua aniversară, 2 iunie, pe scena Ateneului Român curat în suflet şi în gânduri. Ce-mi ocupă timpul? Amintirile! Mi-e dor de tinereţe, mi-e dor de amintiri şi amintirile - de multe ori - mă dor.
Am învăţat că Dumnezeu nu mi-a dat arcul, spada sau puşca să cuceresc lumea. Mi-a dat harul cântului... Şi că vocea pleacă din trup, dar cântul - vocal sau instrumental - nu este al trupului, ci al sufletului şi cugetului. Sufletul trebuie să fie plin de emoţie, iar cugetul, încărcat de cultură şi gânduri bune.
Ca ministru al Culturii, m-aş strădui să am în minister destule venituri ca să încurajez responsabilitatea celor cu har şi talent, să ajungă prin muncă şi responsabilitate la vocaţie şi apoi la misiune. Misiunea de a fi ROMĂN adevărat. Cinstit şi harnic. M-aş strădui ca peste tot în Ţara Românească cei care vor să obţină cunoştinte în orice domeniu, în orice materie, să adune aceste cunoştinţe despre ei şi despre lume în limba plaiurilor româneşti, unde s-au născut şi au crescut.
M-aş strădui să-i conving pe toţi că natura umană se conjugă cu cultura umană. Că este minunat să-l citeşti pe Puşkin ca să-l cânţi mai bine pe Mozart, că este prea minunat să admiri în muzee o pictură de Rafael sau o sculptură de Auguste Rodin ca treaba să fie mult mai bună în orice domeniu ai lucra sau ai studia.
Cele mai frumoase amintiri... Amintirea minunilor pe care le-am văzut de-a lungul întregii lumi pe unde am căutat minuni ale lui Dumnezeu pe acest pământ numit Terra; şi a minunilor clădite de oameni peste minunile lui Dumnezeu, totdeauna însă făurite la îndemnul Spiritului Divin. Amintirea oamenilor cărora le-am cântat şi pe care i-am văzut de nenumărate ori lăcrimând la descoperirea sensului vieţii prin poezie şi muzică. Amintirile despre flori şi despre «eternul feminin» subjugant; şi că florile după un timp se ofilesc, se veştejesc şi mor, iar eternul feminin nu este şi nu poate fi vreodată etern!
De ce îmi este dor astăzi? De oameni buni, de sentimente frumoase, de gânduri curate. Ele dispar din ce în ce mai repede din peisajul uman în care vieţuiesc acum. Dispar şi sunt înlocuite de politică. Or, «politikon», adică «treburile cetăţii», este o misiune dăruită lumii în care trăieşte. În această misiune este necesar, atunci când eşti cinstit, să faci nu ceea ce poţi să faci sau ceea ce vrei să faci, ci ceea ce trebuie să faci pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu, şi a face ca oamenii bătrâni să nu moară înainte de înscrisul lui Dumnezeu, iar mamele să nu-şi înveţe copiii să ceară prea mult sau să ceară vreodată sau mereu de pomană."
Citește pe Antena3.ro
