Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cunoscută şi apreciată jurnalistă, realizatoare a emisiunii “La ordinea zilei” difuzată la Antena3, Dana Grecu împlineşte astăzi 38 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”
Nu-i deloc confortabil să faci un duş rece după ce te încălzeşte suficienţa
“Cred în fiecare om care a suferit şi care stă demn în faţa vieţii”
Despre noroc şi talent... “Mie mi-e cam teamă să vorbesc despre talent pentru că, dacă aş vorbi, răspunzându-ţi la întrebare, lumea ar putea înţelege că eu cred despre mine că am talent. Lucru care n-ar fi corect. Pentru că eu nu cred asta. Nu ştiu să definesc «meseria» cu care m-am născut. Simt doar că îmi place să comunic. Poate fi doar o formă de sinceritate un pic mai accentuată sau de empatie. Cât despre noroc... Da, contează să fii la momentul potrivit, în locul potrivit şi să întâlneşti oameni care să te şi vadă. Mie mi s-a întâmplat asta. Dar e uşor păgubos să definim norocul numai după întâmplările care ne plac şi care ne alimentează vanitatea sau dorinţa de a ajunge undeva. Eu sunt norocoasă şi pentru că oameni care nu mă plac sau nu apreciază lucrurile pe care le spun îşi fac timp să se uite la mine. Evident, nu-i deloc confortabil să primeşti pumni în plex sau să faci un duş rece după ce te încălzeşte suficienţa. Dar ei sunt cei care te aduc cu picioarele pe pământ. Deci da, sunt un om norocos. Altfel, să-ţi spun că sunt norocoasă pentru părinţii mei, pentru omul care mă iubeşte, iată, se fac aproape 18 ani!, pentru copiii mei pe care îi ador, pentru Andreea, pentru Radu, pentru «La ordinea zilei». Aş spune prea puţin.”
Nimic nu este un miracol sau totul este un miracol? “Uite, eu nu mă pun cu Einstein! Dar cred că al treilea fel de a trăi viaţa este să crezi în miracole, să le aştepţi să vină DAR să nu stai cu mâinile în sân. În meseria asta a mea, am văzut ce înseamnă indiferenţa faţă de oameni. Şi ce miracol se întâmplă DOAR dacă stăm puţin şi ne uităm mai atent de jur împrejur. Şi dacă avem puţină răbdare să ascultăm o poveste, şi dacă încercăm să ne punem puţin în pielea personajelor, şi dacă nu uităm imediat ce am văzut şi am auzit, şi dacă încercăm să ajutăm, să facem un bine. Miracolul suntem noi, de fapt. Dumnezeu ne-a dat iubire şi iertare pentru a face miracole.”
Dana mică? “Bine. Era 18 octombrie 1975. O zi de toamnă minunată. Ziua mamei mele. M-a născut de ziua ei şi şi-a dorit să fiu fericită. Sunt. Am crescut la ţară, la Suslăneşti, comuna Mioarele. Maica, o femeie foarte săracă şi singură, pe care bunica mea a luat-o «de suflet», m-a legănat ca pe copilul ei. În copaie sau cu perna, pe picioare. 2 ani. Doar ca să simt că sunt iubită. Şi sunt. Am mers la grădiniţa din sat, zi de zi, iarnă-vară. Am stat printre oamenii mari care făceau politică şi economie în cârciuma bunicului meu. Am cules prune şi m-au înţepat albinele, şi am băut lapte proaspat muls, direct din găleată. Şi pândeam maşina cu pâine de la oraş, şi aşteptam rata cu care veneau părinţii mei de la Piteşti să mă vadă şi să mă drăgălească. Şi am mâncat bătaie cu urzică atunci când am minţit, pentru că bunica mea şi-a dorit să fiu dreaptă. Şi încerc să fiu.
Am plecat la şcoală, la Piteşti. Părinţii mei spun că am fost un copil cuminte. Profesorii nu s-au plâns. M-am îndrăgostit. Am scris poezii. Am jucat fotbal, cu băieţii, în spatele blocului. Noi n-am fost bogaţi, dar aveam multe cărţi în casă. Părinţii mei au vrut să gândesc cu propriul cap şi să fiu liberă. Şi sunt. Eu am vrut să rămân copil. Şi-am rămas.”
În ce mai crede Dana Grecu în această lume pizmoasă? “În familia mea, în părinţii mei, în bunicii mei care nu mai sunt, în prietenii mei, în fiecare om care a suferit şi care stă demn în faţa vieţii.”
Citește pe Antena3.ro
