Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai mult preţuieşte cinstea, corectitudinea, punctualitatea⦠lucruri care ţin de o lume apusă. Consideră că cea mai mare avere a omului este sufletul său dacă şi-l pune de acord cu legile firii, cu simplitatea vieţii şi cu adevărul. Indrăgitul actor Dorel Vişan işi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.
"Trăim ca să murim incetâ¦"
Cel mai mult preţuieşte cinstea, corectitudinea, punctualitatea⦠lucruri care ţin de o lume apusă. Consideră că cea mai mare avere a omului este sufletul său dacă şi-l pune de acord cu legile firii, cu simplitatea vieţii şi cu adevărul. Indrăgitul actor Dorel Vişan işi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.
"De mult timp nu imi mai socotesc anii şi vărsta. Am uitat⦠M-am oprit, poate pe la 45 de ani, atunci cănd este viaţa cea mai frumoasă şi mai plină de acumulări. Atăt timp căt eşti sănătos, eşti in putere şi ai mintea lucidă trebuie să te bucuri de viaţă. Tinereţea nu ţine neapărat de numărul anilor, ci de puterea şi de incărcătura sufletului şi a minţii. La indemnul domnului Adrian Păunescu scriu săptămănal nişte articolaşe in revista Flacăra. Aşa cum le numeşte domnia sa: «Pilula săptămănii de suflet». Filozofia mea de viaţă nu s-a schimbat prea mult faţă de cea de acum 30 de ani. Am trăit şi am crescut intr-un sat, in mijlocul ţăranilor, care aveau o logică foarte simplă şi intr-o armonie perfectă cu legile firii. Am rămas marcat de viaţa aceea şi mi-am urmat inceputurile, dezvoltăndu-le, bineinţeles, prin ceea ce am făcut şi am acumulat ulterior. Vorba mea de căpătăi a fost o vorbă pe care mi-a spus-o mama: «Cine nu te iubeşte nu te merită».
Citește pe Antena3.ro
Cred că «Iacob» din filmul făcut de Mircea Daneliuc după Geo Bogza constituie destinul meu. Acest rol mă marchează, pentru că de multe ori trăim ca să murim incet şi nu acţionăm ca moartea noastră să primească valoarea ca şi viaţa. Rolul lui Creangă, poate chiar mai bine decăt Iacob, conţine destinul meu, pentru că am fost şi rămăn un fel de Creangă, un fel de «ţărănoi» in sensul frumos al inţelegerii şi mă măndresc cu acest lucru. Acolo l-am cunoscut mai bine şi pe Adrian Pintea. A fost un rol foarte complex. Este foarte complicat pentru un artist să joace un personaj care este intrat in conştiinţa oamenilor. Aşa cum «misia» de poliţai este să treacă de la un hoţ la un om cinstit, tot aşa artistul trebuie să treacă de la un destin la altul. Credinţa mea, pe care o propovăduiesc pe unde pot, este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Mă consider un norocos, deşi am trăit multe intămplări pe care nu le-am pus pe seama norocului. Am scris chiar un psalm, unde aveam un motto foarte frumos: «Cel care merge in căutarea norocului nu trebuie să ia bagaj prea greu». Poate, uneori din vanitate şi din orgoliu, am luat bagaj mai greu decăt aş fi putut să duc ca să găsesc noroculâ¦
Poate singurul meu regret este cel pe care l-am spus la finalul filmului «Magnatul» in personajul pe care l-am făcut atunci: «Nu-mi pare rău că mor, imi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc»."
