Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“De tînăr sînt conducător. De 36 de ani sînt numai preşedinte cu o întrerupere de şase luni cît am fost arestat. De 35 de ani sînt cu şofer şi cu secretară. În ultimul timp, fără secretară...” Preşedintele LPF, Dumitru Dragomir, împlineşte mîine 62 de ani.
“De tînăr sînt conducător. De 36 de ani sînt numai preşedinte cu o întrerupere de şase luni cît am fost arestat. De 35 de ani sînt cu şofer şi cu secretară. În ultimul timp, fără secretară...” Preşedintele LPF, Dumitru Dragomir, împlineşte mîine 62 de ani.
“Cred că cel mai bine mă caracterizează optimismul. Am şi avut doi oameni de la care am avut ce să învăţ, Viorel Păunescu şi Lucian Gamsievici, două somităţi de la care am învăţat ce este viaţa. Fotbalul şi familia reprezintă cele mai mari bucurii ale vieţii mele, iar cele mai mari dezamăgiri au venit de la politică şi în ultimul timp de la societate, pentru că, după părerea mea, trăim într-o societate poliţienească. Mi-am sacrificat viaţa, familia şi tot pentru fotbal. A fost mai presus decît religia pentru mine. Tot ce am este de la fotbal. Dacă nu era fotbalul eram nimeni pe acest pămînt. Acest sport m-a ajutat extraordinar în decursul vieţii, mi-a dezvoltat imaginaţia, m-a făcut om! Educaţia de grup este cea mai grozavă de pe faţa pămîntului. Momentul cel mai important din evoluţia mea a fost la vîrsta de 26 de ani. Am cîştigat Cupa României cu o echipă din divizia B – Chimia Rîmnicu-Vîlcea şi am şi promovat-o în Divizia A.
Primul moment de cumpănă al destinului meu a fost imediat după revoluţie, cînd am fost arestat abuziv, iar cel de-al doilea acum, cînd am fost trimis în judecată printr-un articol din ziar şi o reclamaţie a unui om care a stat numai cîteva luni în fotbal. Dacă nu-ţi dă Dumnezeu să fii purtător de creier şi nu ai un pic de noroc în viaţă, greu răzbaţi. Dacă descoperi ceva, eşti un mare savant, dar şi atunci fără noroc nu poţi. Marile descoperiri ale lumii tot din erori s-au realizat.
Mă felicit pentru dăruirea pe care am avut-o faţă de familie şi de fotbal. Mă felicit pentru prietenii mei pe care am ştiut să-i menţin, mă felicit pentru caracterul meu şi pentru faptul că sînt purtător de umor. Fără asta nu puteam răzbate în viaţă. Poţi să ai creier cît o batoză, dacă nu ai şi un pic de umor, să ştii să te faci plăcut, nu ai nici un succes în viaţă. Nu mă felicit, pentru că de multe ori sînt gură mare, de multe ori sînt coleric. Mă aprind prea repede şi sînt de multe ori influenţabil.
Cînd eram mic visam să fac ceva pînă mă satur, să mănînc pînă mă satur, pentru că în permanenţă mi-a fost foame. Am plecat de la coada vacii, dintr-o sărăcie lucie şi acum, la bătrîneţe, visul meu este să pot ajuta oamenii. Am în plan să fac un cămin pentru batrîni pe care familia mea să-l întreţină de acum înainte.
Dumitru Dragomir îi urează lui Dumitru Dragomir să îi dea Dumnezeu sănătate atît lui, cît şi familiei, tuturor prietenilor şi întregii populaţii a României, să nu mai audă de necazuri. În rest... mi-aş mai dori un nepot.”
