"Astazi e ziua ta..." - Elisabeta Turcu

Prin vocea ei reuseste sa ne alunge grija zilei de maine. A raspuns cu drag de fiecare data cand a fost rugata sa interpreteze cateva melodii din folclor. Ieri, Elisabeta Turcu, membra a Ansamblului Doina al Armatei, a adaugat inca un an la buchetul vietii.

"Pur si simplu cant din suflet"

"Cea mai frumoasa amintire pe care o am legata de aniversari a fost in anul 1984, cand am adus pe lume copilul, toata averea vietii mele. Sotul mi-a facut mereu bucurii de ziua mea, pana a ma casatori nici nu mi-am sarbatorit ziua pentru ca eram multi copii acasa si parintii mei erau la munca. Copilul este cea mai mare bucurie, cea mai mare realizare a vietii mele si implinire pentru ca este un copil bun. Este student in anul III la Relatii Economice Internationale, invata foarte bine, are grija casei si a ce-i spunem noi, daca eu sunt plecata foarte mult, el are responsabilitati, de mic l-am crescut asa. In ultimul an am avut sansa sa fiu sanatoasa, Dumnezeu a fost alaturi de mine. Pe plan profesional, a fost un an plin, foarte multe concerte, invitatii in tara, am fost si in Germania alaturi de Cotabita la Festivalul Martisorului la romanii de acolo, am fost in Spania, am avut un an foarte bogat, cu aparitii foarte multe la televiziune, emisiuni la radio si multe, foarte multe spectacole. Cea mai mare dorinta a mea a fost sa cant. Inca din copilarie, cand ascultam la radio cantecele Mariei Lataretu si ale Ilenei Constantinescu, apoi ale Mariei Tanase, mari interprete ale folclorului si cand veneau concerte, Doina Argesului venea in satul meu, eu sunt din satul Oiesti, judetul Arges, asezat intre Curtea de Arges si Barajul Vidraru, foarte frumoasa zona, si veneau concerte cu Doina Argesului si cu diferiti interpreti care erau la moda pe vremea aia si ma fascinau. Am avut glas si mi-am dorit si daca mi-am dorit, Dumnezeu a fost alaturi de mine si m-a ajutat pe drumul asta care nu e prea usor. Am avut norocul sa cant alaturi de mari interpreti de folclor ai momentului si sa ma accepte cu multa usurinta alaturi de dumnealor, cum ar fi Irina Loghin, Benone, Maria Ciobanu, Ion Dolanescu, interpreti care pe vremea cand eu am debutat erau in voga cum nu-si imagineaza cei mai tineri. Erau niste concerte... se dadeau cate trei zile spectacole in acelasi oras, cu cate un cap de afis si noi cativa tineri interpreti pe langa, eh, si din salile astea arhipline imediat te faceai remarcat daca aveai ceva de zis. Cantecul mi-a fost alaturi si cred ca nu as putea sa ma retrag, nici nu vreau sa ma gandesc. Imi este foarte draga muzica populara si nu am facut-o pentru bani, nici nu visam pe vremea aia, pur si simplu din dragoste pentru cantec. Cand sunt in fata microfonului eu cant cu drag, nu cant ca m-a angajat cineva pentru o ora. Pur si simplu, cant din suflet ceea ce cant. Totdeauna m-am multumit cu ce mi-a oferit viata si intotdeauna mi-am dorit sanatate, pentru ca este cea mai de pret. Sunt un om foarte deschis, plin de umor, ca munteanul, pentru ca eu sunt de la munte, si in general romanul are umor si apoi noi, care iubim cantecul popular si care il culegem si trebuie sa fim aproape de sufletul omului, intotdeauna am cautat prin zambet sa aduc poate o bucurie sau o speranta in viata celui care s-a aflat langa mine."